Invierea = minune Christologica sau minune obisnuita a oricarui amarat de crestin (viitor fericit) care a inteles si a acceptat ?
Vai voua, cei care nu acceptati Invierea !
Vai voua, cei care ati inteles, si nu acceptati !
Vai voua, celor care va e frica de moarte !
Fericiti voi care intelegeti sau macar acceptati Invierea lui Christos ca pe o personala si personalizata de intampinare quasicompetenta a unui fenomen unic (empiric numin minune) a vesniciei paradisiace ; dornica de o virtuosa si competenta accesare.
Parola este : credinta, fapte bune, si har; Parola in care suntem invitati sa tastam cel putin primii 2 termeni, al 3-lea termen fiind o consecinta fireasca (o supra-parola), ce garanteaza accesul nelimitat si pururi nevirusat la consecinta Invierii : o eternitate de timp in care sa patrundem o eternitate de taine.
Acea lume “de Apoi” este rasplata 100 % a bietei neputinte (Judicios pre-programate) (biete genii) de a folosi 7 % din capacitatea cerebrala de 100 % ; capacitate adanc neperformanta, vizand poate “super-performanta” diavolului care a stiut TOT. Poate ca e bine sa stim ca, pacatosi fiind, salutul crestin “Christos a Inviat ! Adevarat a Inviat !” va sta marturie a necredintei noastre, in fata tronului de judecata a Salvatorului, Christos.
V-a placut mielul ? L-ati mancat cu ierburi amare ? Ati uns usa cu sangele mielului, ca sa nu va atinga molimile ? Ati frant vre-un os din el ?
Daca nu (la toate cele 3), inseamna ca nu mai sunteti necrestini, Bravo, ati devenit crestini !
Ati facut indigestie ? V-ati imbatat ca porcii ?
Ati pierdut sensul Invierii ?… cufundandu-va in dimensiunea ABJECTA a glorificarii pantecelui, in detrimentul sufletului, facand din sublima sarbatoare o motivatie quasiunanima de venerare a locului unde si diavolul s-a plictisit sa mai ispiteasca.
Sa nu uitam nici ciocnirea oualelor care are substrat nu cine are oul cel mai tare, ci sensul victoriei asupra crustei (divin ajutor) a nasterii noastre in “lumea de dincolo” dupa o bine-meritata (lunga sau scurta) “clocire” in aceasta viata.
Sa identificam oul existentei noastre, lovirea lui cu chakra superioara ?
Intelepciunea populara romaneasca zice: “De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere !”
Teribila drama a Inviatului care stie deja, dar nu spune la nimeni (enorma povara) , pentru ce procentaj a Inviat !
Noi, tembeli cu cruce la gat, in nemernicia noastra, sa-L param : “A Inviat!”
Se vehiculeaza (fara viza RAR si RCA) ca au gasit sicriul lui Iisus. Poate ca dupa ce se vor vinde 2000 de tone de oseminte (precum cele 2000 de degete ale Sfantului Nicolaie – biet Sfant miriapod) stiind ca cea mai ieftina marfa este prostia umana ; asemenea celor care au cumparat pamant pe luna dar nu pot fi pusi in posesie, vor fi gasite alte tampenii care vor voii in chip prostesc sa stirbeasca maretia Invierii pe care insusi diavolul n-o recunoaste.
“Sfaramand portile iadului, si inviind a 3-a zi din groapa, Salvatu-ne-ai ca un iubitor de oameni”
Christos nu a avut “mandat” si a intrat prin efractie in intimitatea iadului, pentru ca El a Inviat si pentru cei vii, si pentru cei morti daruind viata vesnica celor morti cu pacatul stramosesc, oferind in acelasi timp posibilitatea celor vii de a nu mai muri.
Sa nu umbrim bucuria Jertfei si a Invierii cu neputinta noastra de a intelege si de a accepta. Sa fim macar o data (definitiva data) acceptatori a invierii personale derivata firesc din Invierea lui Christos !
Nu va mai indaratniciti !
Acceptati Invierea lui Christos ca unica sansa a omenirii de a-si perpetua specia in ABSOLUT, popular vorbind, Imparatia Cerurilor (unde, fireste, nu se afla Dumnezeu ; El este infinit si de negrait mai sus).
Oare ma va pedepsi Dumnezeu ca v-am “informat” peste puterea voastra de intelegere ?
Ei bine, de dragul Invierii, ACCEPT !
Avva Christophor