Cine a fost Sfanta Parascheva?

Aceasta vestita si Cuvioasa Sfanta s-a nascut in secolul al XI-lea, la Epivata, un sat din Tracia, din neam bun, de crestini, care si-au crestinat si copiii prin Sfantul Botez si i-au crescut cu dragoste, in ascultare fata de Dumnezeu. Se spune ca pe cand avea 10 ani, a auzit in Biserica cuvantul Mantuitorului “Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa Ma urmeze” (Matei 8:34). Acestea au fost hotaratoare pentru copila care era atunci Sfanta Parascheva; impresionata si adanc increzatoare in Domnul, copila si-a impartit hainele saracilor, facand acest lucru de multe ori, fara a tine seama de mustrarea parintilor ei. A dus in continuare o viata pioasa, iar la varsta de 15 ani a parasit casa parinteasca, oprindu-se mai intai la Constantinopol, unde s-a rugat si a ascultat cuvinte intelepte de la calugari si calugarite; apoi, plecand spre tinutul Pontului, s-a oprit la Manastirea Maicii Domnului din Heracleea, unde a ramas vreme de cinci ani. De aici ea a plecat spre Tara Sfanta si, dupa ce a fost la Ierusalim, s-a oprit la o manastire de calugarite in pustiul Iordanului. Viata ei s-a petrecut acolo in curatie, rugaciune, umilinta si post.

Pe cand avea 25 de ani, un inger a vestit-o in vis sa se intoarca in locurile parintesti. Plecand, trecu pe la Constantinopol, iar de acolo s-a indreptat catre Epivata, unde vazuse lumina zilei si flacara credintei. Intra in asezarea aceea fara sa spuna cine este si, vreme cam de doi ani, a trait in umilinta, post si rugaciune. La 27 de ani si-a incredintat sufletul in mainile Domnului, pe care-L iubise, venerase si urmase in intreaga ei viata. Fiind ingropata in aceea asezare – Epivata. La scurt timp, trupul unui marinar inecat a fost adus la tarm de valuri si inimi miloase au vrut sa-l ingroape. Dar, minune, cand au sapat, au dat de trupul Sfintei, neputrezit. Uluiti de minunea cereasca si, ca urmare a unui vis al mai multor locuitori, in care fusesera vestiti ca au profanat cu trupul pacatos al marinarului, mormantul unei fecioare, Sfanta si Cuvioasa Parascheva, locuitorii i-au asezat trupul acesteia in biserica Sfintilor Apostoli din satul natal, Epivata.

Moastele stramutate

Sa vedem ce s-a intamplat cu sfintele moaste, dupa descoperirea lor. Cum am spus, au fost asezate in biserica Sfintilor Apostoli din Epivata, unde au stat cam 200 de ani. Savarsindu-se multe semne si minuni in preajma acestor moaste, s-a dus vestea despre asta si multi credinciosi veneau din toate partile Asiei si din toata Peninsula Balcanica sa se inchine la cinstitele moaste. Prin anul 1235, moastele au fost stramutate de la Epivata la Tarnovo, unde au ramas vreme de 160 de ani. Patrunzand turcii si cucerind Tarnovo, mostele au fost mutate la Belgrad, unde au stat pana in 1521. Cand turcii au cucerit si acest oras, Patriarhul ecumenic Eremia I a rascumparat moastele de la sultan si a hotarat ca acestea sa fie duse la Constantinopol (cucerit de turci in 1453 si numit Istanbul). In drumul parcurs de sfintele moaste de la Tarnovo la Constantinopol, ele au fost expuse din loc in loc, pentru ca cei credinciosi, aflati acum sub stapanire turceasca, sa li se poata inchina cinstitelor moaste. Dupa 120 de ani, moastele au fost pentru ultima data stramutate, de asta data pe pamant romanesc. Si astfel, la 13 iunie 1641, sfintele moaste au ajuns la Iasi, unde au fost intampinate de binecredinciosul domn Vasile Lupu al Moldovei (cel caruia, platind toate datoriile Patriarhiei Constantinopolui, i s-au oferit drept recunostinta moastele Sfintei Parascheva), de mitropolitul Varlaam si de episcopii de Roman si de Husi, de cler si credinciosi; si astfel au fost asezate in minunata biserica a manastirii “Sfintii Trei Ierarhi”, ctitoria domnitorului.

Minunea focului care nu arde

Intru acestea, mutandu-se sfintele moaste in paraclisul manastirii, pentru a se restaura sfantul lacas al bisericii, in noaptea de 26 decembrie 1888, s-a iscat un foc ce a mistuit paraclisul cu totul. Totul, in afara de racla cu cinstitele moaste, aratandu-se astfel inca o minune savarsita prin puterea lui Dumnezeu. Mutate in altarul paraclisului de la manastirea Sfintii Trei Ierarhi, au salasluit acolo, pana cand au fost stramutate in noua Catedrala Mitropolitana din Iasi, care fusese sfintita cu putin timp inainte – la 23 aprilie 1887 – acolo unde se afla si astazi, fiind cinstite de obstea dreptcredinciosilor romani si nu numai de ei.

Ce-ar mai fi de spus ?

Trei au fost virtutile Sfintei Parascheva: ingereasca sa feciorie, milostenia ca lepadare de cele lumesti si dumnezeiasca rugaciune, maica faptelor bune, pentru care a fost trecuta in randul sfintilor; ceea nu se stie insa, este data cand a canonizat-o Patriarhia din Constantinopol. Dupa moartea sa, numerosi diaconi, mitropoliti, episcopi, au scris despre viata si sfintenia ei; numerosi teologi romani, printre care mitropolitul Varlaam al Moldovei, mitropolitul Dosoftei al Moldovei, invatatul episcop Melchisedec Stefanescu al Romanului si altii, au scris despre viata cuvioasei Parascheva si istoricul sfintelor ei moaste. Dreptcredinciosii sarbatoresc pe 14 octombrie pe Sfanta Parascheva, ocazie cu care au loc pelerinaje la sfintele ei moaste, facatoare de minuni.

REDACTIA