Este – practic – imposibil ca dvs. sa nu fi citit stirea de presa, prezenta pe toate site-urile, in toata presa scrisa pe suport-hartie si – daca nu ma insel – si in presa audiovizuala, stire care se refera la studiul Centrului de Cercetari Pew, citat de AFP. Efectuat in SUA, pe un esantion de 35.000 de persoane, sondajul releva faptul ca noua din zece americani cred in Dumnezeu, opt din zece cred in miracole (infaptuite de Divinitate) ; se mai dau procente care arata cam cati cred in Rai (destul de multi) si cati in Iad (mai putini !) si se mai spune ca 3/4 dintre repondenti – se roaga zilnic. Cam asta este stirea si nu este nimic de mirare in ea caci, daca s-ar efectua un sondaj asemanator mai incoace, inspre noi, lucrurile ar fi cel putin asemanatoare, daca nu cumva, procentul de “credinciosi” ar fi mai mare ! Ceea ce este foarte posibil.

De ce sunt americanii atat de credinciosi ? Nimic mai simplu. Istoria tarii lor, mai precis, felul in care s-a “nascut” natiunea americana i-a indemnat la asta. Celebrele “drumuri spre Vest” pornite de pe malurile Oceanului Atlantic pana, hat departe, spre cealalta parte a continentului Americii de Nord, au fost facute in mai toate perioadele de catre colonisti indrazneti, pe propria lor raspundere si finantare ; nici vorba nu era de vreo paza a convoaielor sau familiilor razlete de-a lungul acestui drum.Atunci oamenii si-au indreptat privirile catre cer si si-au pus toate sperantele si soarta in mainile lui Dumnezeu. In fiecare caruta cu coviltir sau in sacii atarnati de seaua cailor, era bine pastrata, ca un lucru de mare pret, uneori singurul, cea mai valoroasa carte – Biblia. Ea le servea drept Lege, Cuvant, Justitie, Poveste ! In noptile lungi, in mijlocul pustietatii, la lumina focurilor, se citea Biblia ; cu povestile ei frumoase, cu Psalmii ei, Cu Fericirile ei, Cu Cantarea Cantarilor pe post de prim-best-seller de dragoste, cu Poruncile ei, cu Salvatorul, Mangaietorul si Tatal Ceresc vesnic alaturi de ei. Sentimentul religios i-a insotit de-a lungul istoriei si a drumurilor lor ; cu Biblia s-au cununat si si-au ingropat mortii. Cu Biblia au binecuvantat primele case construite din busteni de lemn si si-au botezat copiii cu nume din Biblie. Aceasta a fost Prima Carte a Legii colonistilor veniti din toata lumea sa caute un loc mai bun sub soare ; catre cine sa-si indrepte omul ruga pentru paine si apa, pentru dreptate, copii si siguranta ? Catre Dumnezeu, bineinteles ! Singurul care le-a fost aproape atunci, la inceputuri. Si, toate astea numai in 250-300 de ani. Sigur ca poporul american este unul profund religios si ca pe teritoriul SUA sunt mai multe si diferite culte si credinte decat sunt in tot restul lumii ; pentru ca unii dintre ei n-au fost multumiti de felul in care se rugau unii sau altii dintre ei si – si-au “infiintat” propriile credinte, au cladit temple si biserici, avand ca litera de lege tot Biblia, dar creandu-si si alte dogme bisericesti. Dar asta-i alt subiect. Sa vedem cum stau lucrurile in Lumea Veche, in “batrana” Europa.

In Europa, crestinismul are “varsta de cca. 2000 de ani. Si ce s-a intamplat de fapt ? Odata cu “ruperea” imperiului in cel de Rasarit si cel de Apus, lucrurile au inceput sa semene cu o explozie scapata de sub control. Apoi, Biserica apuseana s-a despartit de Biserica rasariteana, care a ramas cu numele de ortodoxie – dreapta credinta. Sa ne amintim ca partea est-europeana a fost mai intai crestinata chiar de Sfantul Apostol Andrei – cel dintai chemat – care a crestinat spatiul danubio-pontic si o parte a teritoriului tarii noastre de astazi ; apoi Sfintii Apostoli Petru si Pavel, care in calatoriile lor misionare au ajuns pana la Roma. Astazi, inca, daca s-ar face un sondaj in partea Moldovei si Olteniei, rezultatul ar fi si el demn de o stire de presa mult mai interesanta. Probabil ca in acele zone, la intrebarea “credeti in Dumnezeu ?” s-ar obtine un raspuns care ar depasi procentul de 90% din repondenti. Pentru restul tarii, poate nu tot atata ar fi, dar in orice caz, romanii se considera foarte credinciosi. Probabil, si in Polonia procentul ar fi foarte mare dar, mergand mai spre Vest, doar Italia ar mai tine piept unui astfel de studiu, obtinand preponderent raspunsuri afirmative. Celelalte state europene, datorita multor schisme, apostazii si altele de acest gen, poate nu mai sunt atat de “credincioase”.

Problema nu este “cate procente dintr-o natie crede in Dumnezeu” ; problema care ar trebui studiata, este: cati dintre cei care cred sau se proclama credinciosi, aplica principiile crestine ? Cati dintre crestini se roaga zilnic ? Cati merg la biserica in fiecare duminica ? Sau, cel putin, cati se conduc in viata dupa legile lui Dumnezeu ?

*Material realizat in colaborare cu Revista ElyStar OnLine (Rubrica Spiritualitate)   www.elystar.ro