Ce inseamna sa fii bun ?

Este convenabil pentru orgoliul multor oameni sa aiba parerea despre ei insisi ca sunt oameni buni. Si eu ma laud uneori ca sunt un om bun, uitand un lucru esential in aceasta privinta : ca trebuie sa am fie un termen de comparatie, fie o oglinda care sa reflecte un anumit aspect al realitatii. Si atunci problema daca sunt un om bun sau nu se schimba mult. Daca a fi bun inseamna a trai slujind Binele obiectiv, cel care nu depinde de dorintele mele personale si de neputintele mele, atunci pot face din “parerea” ca sunt bun o stradanie care sa imi indrume mereu sufletul spre a fi mai treaz si mai deschis catre ce este binele in sine, dincolo de interesele mele personale. Bunatatea este insotita de blandete si de nepartinire si ea se cunoaste, cum spunea evanghelistul, dupa roadele ei. Deseori parerea despre noi insine ca suntem buni este defapt o amagire care ne astupa judecata obiectiva si ne face sa traim intr-o iluzie. Totusi, cand ne aflam in multumirea de sine si in haloul presupusei noastre bunatati, trebuie sa facem doua lucruri.
Mai intai trebuie sa privim in jur catre cei care ne inconjoara in viata de zi cu zi. Ei sunt oglinda noastra. Oricat de greu ne poate parea acceptarea acestui fapt, lumea din jur este intr-adevar oglinda noastra. Ceea ce ne supara sau ceea ce este rau in lume, sunt neputinta noastra si supararea noastra. Cand cineva ne uraste si ne doare, atunci ne simtim ura noastra proprie. Cand cineva este neintelegator, ne intalnim tot cu neintelegerea noastra. Trebuie doar sa constientizam ca nimic nu ni se intampla fara sa faca parte din Sensul pe care Divinitatea l-a dat lumii si ca toate situatiile cu care ne intalnim, bune sau rele, ne apartin in totalitate. Ele sunt oglinzile noastre, sunt lectiile noastre, suntem noi insine in vointa si in faptele fiecarui om pe care il intalnim.

Dupa ce am privit in jur si am incercat sa acceptam ca totul ne apartine si totul ne reflecta, trebuie sa ne mai punem o intrebare: exista pe lumea asta vreun om care ne deranjeaza, vreun om pe care nu il putem suporta sau vreun om ale carui conceptii despre viata nu le putem intelege si aprecia? Atunci sigur putem pasi catre realitate si putem intelege ca bunatatea nu trebuie sa fie o iluzie in care ne imbracam neputintele, ci un proces real de transformare continua, un drum pe care pasim invatand la fiecare pas, din fiecare greseala. Oamenii buni nu se pot supara cand sunt neindreptatiti, caci ei inteleg cauza nedreptatii ce li se face din neputinta sau neintelegere, si nu te poti supara pe ceva ce intelegi cu adevarat. Oamenii buni pot sa inteleaga de ce sunt loviti sau de ce altii nu ii pot iubi si atunci, cum sa se supere pe cine nu poate ierta sau nu poate iubi? Trebuie sa iti fie mila de cei care nu se pot bucura in spirit de binefacerea iertarii si a iubirii. Deci omul bun intelege totul si atunci totul este preschimbat in jurul lui.
Sa facem dar din bunatate un tel si o stradanie si nu o iluzie cu care sa ne desfatam orgoliul si sa ne ascundem neputintele!

prof.Dr. Sebastian Stanculescu – editor online