Fiecare om isi are planurile sale si cred ca nu intamplator, omului i s-a daruit capacitatea de a gandi si de a actiona pentru a realiza ceea ce isi doreste. Realitatea a demonstrat ca orice capacitate umana se dezvolta numai prin actiune.
Perseverenta este considerata adevaratul motor al actiunii, fiind calitatea prin care se ajunge a se duce la bun sfarsit orice initiativa, indiferent de obstacolele intalnite.
Cuvantul perseverenta provine de la cuvantul latin “perseverentia” si inseamna staruinta, tenacitate, asiduitate, insistenta, ravna, neclintire, statornicie in munca, in convingeri, in atitudini.
Despre perseverenta s-au scris si spus foarte multe, deoarece s-a constatat ca ar putea fi tocmai secretul succesului.
Jan Amos Comenius in lucrarea sa “Didactica magna” scria acum sute de ani “perseverenta in lucrare si-o dobandesc tinerii daca lucreaza totdeauna cate ceva, fie in serios, fie jucandu-se”.
Englezilor le place sa spuna “nu renunta la calatorie din cauza ploii de dimineata”.
Americanilor si nu numai, le place sa spuna “the show must go on” (spectacolul trebuie sa continue), chiar daca viata nu este tocmai un spectacol.
Greu incercat in urma unei paralizii generale, cauzata de un accident de calarie, actorul american Christopher Reeve a sfidat ani de-a randul pronosticurile sumbre ale medicilor, spunand cu seninatate “la inceput visele par imposibile, apoi putin probabile si in cele din urma inevitabile”.
Majoritatea oamenilor stiu care este problema lor si tocmai de aceea ar trebui sa invete ca nu e bine sa se compare cu cei aflati in preajma. Fiecare om este unic in felul sau, desi, din punct de vedere biologic, oamenii sunt aproximativ la fel. Exista oameni care-i lasa pe cei apropiati sa lupte in locul lor privind cu multa indiferenta efortul acestora. Ii pretuiesc atata timp cat le aduc foloase materiale si atata timp cat se pot ridica social, eventual profesional pe umerii lor. Impart castigurile fara cea mai mica remuscare si se felicita pentru “istetimea” (cititi falsitatea) lor. Este cazul celor care se ascund in spatele lozincii “eu nu am pe nimeni, sunt sarac(a), dar arat bine”, ignorand sau necunoscand faptul ca, orice dificultate pe care o intampini cu curaj pentru depasirea ei, este o posibila sansa de a evolua din foarte multe puncte de vedere.
Circumstantele nefavorabile nu trebuie sa va descurajeze, ci sa va mobilizeze ! Amintiti-va ca mintea nu-si dezvolta capacitatea decat prin utilizare, indiferent ca sunteti copil sau adult !
Observati atitudinea pasarilor in fata problemelor specifice existentei lor. Isi construiesc cuibul aducand diverse materiale, chiar de la mari distante. Cand il termina, intemperiile vremii, interventia umana sau a unui animal il pot distruge. Ce fac pasarile ? Nu abandoneaza. Incep din nou, pana cand vor construi un altul. In acest timp pasarile canta mai putin, mananca si mai putin, iar bucuria de a avea un cuib este secretul perseverentei de care dau dovada.
Se mai poate ca o furtuna sau un om rau sa le distruga cuibul impreuna cu pretiosul continut. Asemeni oamenilor, sufera si ele cand o iau de la inceput, dar pasarile nu se lasa niciodata. In fiecare primavara, chiar daca au mai imbatranit cu un an, vor face la fel. Este legea nescrisa a vietii, de a nu renunta cu usurinta si Divinitatea ne aminteste acest lucru prin diverse exemple date de catre oameni, pasari sau animale.
Pentru multi dintre noi viata nu este asa cum ne-am fi dorit sa fie si de foarte multe ori suntem tentati sa ne spunem “asta e prea mult pentru mine, nu mai pot indura”. Probabil si pentru ca am obosit de atata lupta, de atatea sperante spulberate, de atata rautate servita cu regularitate numai ca sa nu ne pierdem antrenamentul in a suferi… Cu cateva luni in urma, ma simteam terminata din punct de vedere fizic, nu doar obosita, insa, exact la momentul potrivit, cineva mi-a spus cu multa seriozitate “nu face pe placul celor care vor sa te elimine, continua asa cum ai facut-o pana acum”. I-am ascultat sfatul, chiar am incercat sa si iert prin practicarea iertarii, lucru care continua si astazi, deoarece este foarte dificil sa trec peste anumite lucruri care s-au facut voit impotriva mea.
Bunica m-a invatat ca niciodata nu ti se da o dorinta fara sa ti se dea si puterea sa o transformi in realitate. Si astfel am indraznit sa-mi doresc anumite lucruri, pe care le-am realizat, desi mi s-a spus de nenumarate ori “va fi foarte greu pentru tine, vezi sa nu-ti doresti mai mult decat poti !”
Aici gresesc oamenii, judeca marfa dupa ambalaj, confunda perseverenta cu o incapatanare prosteasca, ce izvoraste din aceeasi dorinta de a nu ceda, dar fiind o altfel de perseverare intr-un fel marginit, limitat.
Indiferent de domeniul de activitate in care se manifesta, succesul obtinut mai devreme sau mai tarziu, este rasplata perseverentei, responsabilitatii si a credintei. De ce si a credintei ? In Sfanta Scriptura ni se spune “Increde-te in Domnul din toata inima ta… Recunoaste-L in toate caile tale si El iti va netezi cararile”.
Pentru unii succesul inseamna popularitate, o viata indestulata, un pariu castigat cu viata, o pozitie sociala importanta, insa pentru altii poate insemna doar puterea de a se ridica de jos atunci cand nimeni nu mai crede posibil acest lucru.
Ar mai trebui inteles ca, valoros in viata, nu este doar ceea ce s-a acumulat material pana la un moment dat, ci oamenii pe care ii avem alaturi : jumatatea (daca e persoana potrivita), parintii, bunicii si prietenii adevarati.
Celor care nu au pe nimeni dintre cei enumerati mai sus, tot Sfanta Scriptura le aminteste de mesajul Divinitatii
“nicidecum n-am sa te las, cu nici un chip nu te voi parasi”.
Tragedia este ca multi dintre semenii nostri refuza sa inteleaga acest lucru, neacceptand ideea ca o simpla dorinta ar putea fi chemarea destinului de a face putin mai mult decat au facut altii.
Mihaela-Theodora Popescu – Editor Online