Hinduismul este una dintre cele mai vechi religii, cu leaganul in India si radacinile anterioare mileniului al II-lea i.Chr. dar s-ar putea ca unele rituri, mituri si simboluri sa dateze din epoci chiar mai vechi, adica din mileniul al III-lea i.Chr. Ceea ce numim azi hinduism este rezultatul fuziunii dintre aportul indo-european adus de triburile Asiei septentrionale si o baza religioasa autohtona existenta in bazinul Indusului, raspandita in bazinul Gangelui si, de acolo, pe intreg continentul indian. Astazi gasim hinduismul in India, Sri Lanka (Ceylon), Indonezia, insula Bali, Malaysia, Singapore, insulele Fidji, insulele Mauritius ; gasim hindusi in insula Reunion, Madagascar, Africa de Sud (Gandhi a profesat ca avocat printre hindusii de aici) , in Caraibe, Surinam si Trinidad. De altfel, hindusi gasim raspanditi pe tot globul.
Hinduismul aduce lumii occidentale sensul simbolului, sensul transmutarii interioare spre spiritualitate si sensul sacrului care se manifesta prin intermediul cosmosului. Cuvantul “hindu” este legat de fluviul Indus si desemneaza pe locuitorii continentului indian, iar daca inainte de secolul al XIX-lea se spunea “religii si obiceiuri din India”, neexistand cuvantul hinduism, la inceputul acelui secol un hindus l-a inventat prin mimetism de la termenii crestinism, iudaism etc. Europenii credeau ca hinduismul are o unitate de practici si doctrine, dar acest lucru este inselator, pentru ca nu exista hinduism, ci “hinduisme”.

Politeismul hindus

Hinduismul are la baza politeismul, existand ideea ca intreg cosmosul este sacralizat si fiecare parte e guvernata de un anumit zeu, si anume: zeul Focului Agni, vantul numit Vayu, Soarele numit Surya, luna – Chandra, razboinicul Indra, iar mai tarziu au constientizat ca exista unul mai presus de ei si de zei, si l-au numit “Stapanul fiintelor vii” sau Prajapati sau Brahma. Mai tarziu, hindusii s-au indreptat si spre alti zei supremi : Shiva “Binevoitorul” sau Vishnu “Atotpatrunzatorul”.

Organizarea sociala. Casta

Pentru a intelege hinduismul este imperios necesar sa vorbim despre caste. Limbile indiene folosesc doua cuvinte pentru casta : varna sau culoare si jati sau familie. Jati-urile sunt cele care constituie casta. Exista patru mari caste ; ele sunt bazate pe trei functii si o a patra, cea mai umila, a slujitorilor.
Prima casta, cea a brahmanilor, detinatori ai cuvantului sacru, casta insarcinata cu, cultura. Ei sunt cei care, si astazi, detin abilitatile culturale, fiind numiti shastri (invatat), acarya (maestru), jyoti (lumina).
Cea de a doua casta, “varna” este cea a razboinicilor sau kshatriya, regii, radjahii si maharadjahii, capeteniile de armate.
Cea de a treia, negustorii, crescatorii de vite si agricultorii, impartiti in clanuri (vish) cu denumirea vaishyas ; marea masa a taranilor din India.
Aceste trei clase sociale sunt considerate nobile sau “pure”; cea de a patra – varna, este cea a servitorilor sau shudras, subalternii celorlalte trei caste, pe care le slujeau. “Paria” sunt in afara sistemului; paria este oricine face o munca impura.
Regulile castelor sunt drastice, mergand pana la excludere in caz de abateri. A fi “pur” inseamna in unele cazuri a fi vegetarian (brahmanii); in altele se practica endogamia (casatoria in cradul strict al interiorului grupului respectiv); puritatea se refera la hrana, legaturi de familie si orice contacte fizice. Cateva exemple celebre de excomunicare : Gandhi a fost excomunicat pentru ca a sfidat interdictia de a traversa marea ; marele poet Rabindranath Tagore pentru ca a avut legaturi cu mediul musulman si n-a facut ritualuri de purificare. In India, cel mai grav este sa nu apartii nici unei caste; crestinii sunt considerati casta inferioara, cu exceptia cazului in care si-au pastrat casta de origine.
Societatea indiana religioasa sprijina si sacralizeaza ordinea sociala bazata pe familie, pe sistemul castelor : brahmanii ies din gura lui Brahma, razboinicii ies din pieptul sau, vaishyas din brate, iar slujitorii din picioare.

“Sanatana Dharma”

Hindusii folosesc aceasta expresie cu sensul de “Ordinea eterna si permanenta a lucrurilor” pentru a-si defini religia. Mahatma Gandhi la randul sau definea hinduismul ca “varnasharamadharma”, adica ordinea lucrurilor (dharma) care se impune fiecarui hindus apartinand unei caste (varna) si “starile sale de viata” (ashrama). De subliniat ca religia isi pune amprenta pe intreaga lor viata. Hinduismul nu are un intemeietor uman (ca buddhismul sau crestinismul). Hindusii spun ca el a existat si va exista intotdeauna. Aceasta este Sanatana Dharma.
Etapele de viata ale unui hindus brahman sunt : cea a formarii la varsta de 10-12 ani (si astazi) – initierea sau “upanayama”, cand invata Veda si stiintele ei anexe; etapa “maestru de casa” drept cap de familie : cea de a treia, cand avea dreptul sa se retraga sau sa plece pe drumuri in cautarea adevaratei fericiri spirituale, fiind numit atunci “sannyasin”.

Ritualuri. Samskara

Ritualul nasterii, la cateva zile dupa eveniment, tatal alege un nume si oficiaza un rit cu apa, benefic si datator de viata lunga.
Upanayama – ritualul initierii ; tanarul este invatat cum sa conduca practicarea jertfei casnice, jertfa zeilor si practica rugaciunii zilnice catre soare.
Samskara care sacralizeaza intrarea in viata a stapanului casei este ritul casatoriei; ceremonia se desfasoara acasa si nu in temple.
Cel de-al patrulea Samskara – funeraliile, niciodata in temple sau locuri sfinte, oficiat prin ardere pe ruguri.
Celebrand nasterea, casatoria, moartea, ei confera sens si forta acestor evenimente ale vietii, sacralizandu-le.

Atman/brahman. Eu-l si Absolutul

Hindusii sunt mandri de cultura lor, care in urma cu 2500 de ani a reinnoit religia si i-au dat o dimensiune mai spirituala. Cand la evrei era epoca profetilor ca Isaia, in India sunt micile tratate – upanishade – transmise pe cale orala si scrise abia recent. Omul devine constient de identitatea forului sau launtric “atman” cu absolutul “brahman”.
In secolul al III-lea i.Chr. s-au inteles pericolele abordarii upanishadice sau vedanice, propunandu-se veneratie si adoratie Absolutului, iar acesta a fost numit Shiva Binevoitorul, impacand astfel religia cu filosofia. Aceasta alianta intre elementul religios si intelepciunea intelectuala a dat avant hinduismului modern. Rama si Krishna au fost personaje istorice, dar au fost atat de venerate si adulate incat au fost asimilate cu descendente (avatara) ale Zeului Suprem; iar zeitati secundare ca Veda, Shiva si Vishnu, au devenit importante gratie identificarii lor cu Absolutul.

Locuri sfinte si temple

Hinduismul se poate practica acasa (in afara inmormantarilor care se oficiaza in locuri desacralizate), nu exista obligatia de a merge la templu pentru ele. Exceptii: devotiunea fata de un anumit zeu, un juramant sau traditiile de familie. De exemplu, in Sud, unele familii se duc in grup la templu spre a-l saluta pe Shiva. Sunt ceremonii frumoase, cu ofrande de flori, fructe, tamaie, lumini, oficiate in templul idolului respectiv. Divinitatile cele mai venerate sunt Shiva si Vishnu; Kali zeita protectoare a Calcutei. Nu se poate vorbi despre o treime, chiar daca exista Brahma-zeul creator, Vishnu-zeul ocrotitor si Shiva-zeul distrugator.

Căi spirituale

Raul coexista alaturi de Bine, iar hinduismul a creat unele scoli care experimenteaza aceasta coexistenta ; diversele “yoga” pe care le cunoastem provin din aceste scoli. Intre “yoga” si “calea spirituala” exista o identitate de structura.
In India, orice “yoga” se defineste in raport cu energiile corporale sau mentale pe care le disciplineaza pentru un scop precis. “Orice yoga” – spune Katha upanishad VI, 11 – ” este creatie si distrugere in acelasi timp”. Orice yoga este, ca orice spiritualitate, o valorificare, o absorbtie a altor energii. Asemenea “cai” au fost introduse si in Occident: calea cunoasterii, calea bhakti sau a devotiunii si yoga sub doua forme: hatha yoga sau calea efortului fizic (care insista asupra asana-elor, pozitiilor) si raja yoga sau yoga regala care este mai meditativa. Hindusul practica meditatia, yoga si credinta in reincarnare. Pentru hinduism, divinul, atman/brahman, este inefabil si infinit prin esenta. El nu poate fi considerat o persoana, pentru ca o persoana este limitata prin definitie.
Si inca ceva… Hindus te nasti sau nu ; nu poti “sa devii” !

Radu Botez – parapsiholog – Senior Editor
Co-autor a Ediţiei de colecţie: “Între psihologie şi parapsihologie” – click aici
www.parapsiholog.ro

*Seria completa poate fi citita aici:
I. Crestinismul – Citeste
II. Iudaismul – Citeste
III. Islamismul – Citeste
IV. Hinduismul – Citeste
V. Buddhismul – Citeste