In afara filologilor sau iubitorilor de carte veche, putini romani stiu astazi cum s-a nascut scrisul romanesc si care au fost eforturile depuse pentru aceasta. Intre istorici ai limbii au fost multe dispute privind inceputurile scrierii romanesti, caci primul document care s-a pastrat pana astazi este Scrisoarea lui Neacsu ot Dragopole catre Hanas Benkner ot Brasov, datata 1521. Pentru ca limba acestui document este dezvoltata si coerenta, toti cercetatorii au presupus ca exista deja o practica a limbii scrise private sau oficiale, care a putut forma anumite expresii si chiar o traditie a scriiturii. In secolul al XVI-lea intalnim multe documente si carti in limba romana, care vor urma scrisorii boierului Neacsu.
Daca in Europa occidentala a secolelor XV- XVI in documente oficiale si private se foloseau in paralel limba poporului si latina de cancelarie, in tarile romane lucrurile au fost diferite, caci marea slava in care se aflau a impus limba slavona atat ca limba de cancelarie, cat si a scrisorilor private. Posibilele documente in limba romana anterioare secolului al XVI-lea au fost atat de sporadice incat nu au supravietuit timpului. In afara Psaltirii Scheiene pe care I. Bianu o plasa la sfarsitul secolului al XV-lea, singurul document despre care s-a afirmat cu argumente ( de catre prof. D. Serbu ) ca ar fi anterior acestei perioade este Legenda Sfintei Duminici din cadrul Manuscrisului de la Ieud, legenda ce poarta anul 6900 ( 1391-1392 ). Autenticitatea acestei datari este insa negata de mare parte din cercetatori. In vremea in care DaVinci isi redacta mini-tratatele de stiinta in Italia, in tarile romane abia apareau primele tipare slavone.

Tiparituri slavone au fost realizate la inceput de secol XVI sub conducerea unui calugar Macarie, urmat de Dimitrie Liubavici, la Targoviste. Ceea ce Martin Luther a reprezentat pentru lumea europeana apuseana, Diaconul Coresi reprezinta pentru spatiul romanesc. La scurt timp dupa traducerea in germana a Bibliei sub impulsul reformei religioase a lui Luther, cetatea Brasovului va deveni centrul de unde vor aparea masiv traducerile noastre religioase. Pe tiparul Reformei, care a citat apostolul Pavel in epistolele sale ( este mai de folos oamenilor sa inteleaga cateva cuvinte decat sute de vorbe goale ), si in tarile romane s-au inceput primele traduceri romanesti.
Diaconul Coresi este un personaj putin cunoscut, de viata caruia ne-am putut apropia mai serios doar prin cercetarile lui Nicolae Cartojan, care a adunat si studiat minutios documentele epocii, restituindu-ne imaginea carturarului. Coresi a fost un mestesugar dedicat muncii sale tipografice, noua in tarile romane la prima jumatate a secolului al XVI-lea. Chemat din Targoviste in cetatea Brasovului de catre primarul orasului, Hans Benkner, Diaconul se apuca de tiparirea Catehismului ( 1960 ), urmat de Tetraevanghelier. Ion Ghetie semnaleaza tiparirea cartilor de inceput sub impulsul si comenzile lutherane si calvinesti, urmand ca in a doua parte a activitatii lui Coresi sa se observe o stradanie de a traduce cartile ortodoxe spre uzul bisericilor ortodoxe din tarile romane. Stim ca reforma lutherana a adus in intreaga Europa un curent masiv de traduceri in limbile popoarelor, care au avut un sens important pentru stabilirea unei limbi literare de referinta. Limba tipariturilor coresiene a stat la baza formarii limbii literare romanesti, caci Octoihul, Tetraevanghelierul, Apostolul, s.a. au ajuns in scurt timp din tiparnita Diaconului in toate colturile tarilor romane, in pofida faptului ca unele erau protestante, neortodoxe. Serviciul adus de Diaconul Coresi culturii romanesti este inestimabil, caci, in vremea slavizarii si haosului produs de migratorii care treptat au supus intreaga zona balcanica, limbile populare riscau sa se piarda. Prin stabilirea limbii literare din traducerile sale, Coresi a oferit – fara sa stie, o referinta de limba romaneasca.

Putini dintre noi stim cum se tiparea o carte in vremea Diaconului Coresi. Astazi avem imprimante pe birou si din aceasta usurinta a obisnuintei nu ne putem imagina de ce era nevoie de multi ani pentru a tipari o singura carte, acum 500 de ani. Ceea ce nu cunoastem astazi, este ca fiecare pagina a unei carti era sculptata manual, intr-o placa de lemn. Fiecare pagina era o sculptura ! Iar pentru o carte care avea intre 300 si 500 de pagini era nevoie de 300-500 de sculpturi de o calitate fina si cu litere clare si frumoase, realizate in oglinda, pentru a fi tiparite in mod corect. Fiecare pagina era imprimata separat cu ajutorul matritei de lemn, fiind apoi impaturite, legate si incleiate in coperte de lemn imbracat in piele sau metal. O munca cu adevarat minutioasa si dificila a adus la aparitia primelor tiparituri romanesti. Doar mai tarziu au aparut literele metalice care se foloseau de mai multe ori, pentru a usura efortul. Tiparnita lui Coresi realiza manual pentru fiecare pagina a fiecarei carti, o sculptura – matrita.
Cartile lui Coresi au avut o larga raspandire teritoriala, caci au pornit spre intreaga Europa si spre marginile rasaritene si mediteraneene ale spatiului balcanic. Trecerea treptata a lui Coresi catre ortodoxie si carte ortodoxa este un mare serviciu adus culturii romane si formarii limbii romane, pe care abia deceniile urmatoare il vor realiza. Traditia traducerilor religioase coresiene au format limba romana pentru a putea mai tarziu sa devina limba literara de cronica prin scrierile lui Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce. La cateva secole dupa impulsul dat de Diaconul Coresi, Dosoftei traduce in versuri Psaltirea, iar Costin incepe Viata lumii, un poem de tip eclesiastic. Ca in orice domeniu, trebuie ca cineva sa faca un sacrificiu de inceput pentru ca lucrurile sa fie puse in miscare, pentru a instaura obisnuinte noi. Diaconul Coresi a facut un serviciu mare limbii romane, iar munca uriasa pe care a depus-o in acest sens poate fi inteleasa just doar prin ochii nostri, care, avand o perspectiva mai larga datorata timpului trecut, putem restitui carturarului rolul pe care l-a avut pentru cultura romaneasca, asa cum Luther este apreciat just de cultura occidentala.
Tiparul coresian poate fi vizitat astazi alaturi de o parte din cartile publicate de acesta la Muzeul Prima Scoala romaneasca, din Scheii Brasovului. Poate ne vom trezi si noi intr-o fericita zi si vom avea un muzeu Coresi, caci nemtii au mai multe muzee Martin Luther, iar copiii lor invata in scoala despre el, pe cand ai nostri invata despre Andreea Esca si stiu mai multe lucruri despre turci si despre americani decat despre Diaconul Coresi sau alte valori culturale romanesti.

prof.Dr. Sebastian Stanculescu – editor online