Islamul este o religie monoteista; este mesajul lui Dumnezeu relevat profetului Mahomed prin mijlocirea Arhanghelului Gavriil. Aceasta religie s-a nascut la Mecca, in Arabia, la inceputul secolului al VII-lea d.Chr. fiind raspandita in Asia si Africa. Islamul recunoaste religiile monoteiste aparute inaintea lui ; se declara ca si ele izvorat din credinta lui Avraam si se socoteste continuarea iudaismului si crestinismului pe care le confirma si le completeaza.
Ka’ba si Anul Elefantului
Mult inainte de aparitia islam-ului, la Mecca exista un sanctuar, un loc al unor mari pelerinaje, numit Ka’ba. Cei care detineau cheia Ka’bei si se ocupau de pelerinii sositi din toata Arabia erau cei din tribul Quraysh, fiind socotiti preoti ai tuturor arabilor. Arabii erau in mare masura analfabeti ; poezia era memoria trecutului lor si mijlocul lor de comunicare ; elocinta era un atu, arabii fiind foarte sensibili la cuvinte. Astfel, ei numeau anii dupa evenimentele importante petrecute in anul respectiv.
Anul Elefantului a fost denumit astfel dupa un eveniment neobisnuit petrecut atunci. Toti cronicarii, confirmati mai tarziu de Coran, povestesc despre generalul abisinian Abraha, crestin, care a vrut sa-i evanghelizeze pe arabi. Stiind ca acestia venerau sanctuarul Ka’ba de la Mecca, el a construit la Sana`a, capitala Yemenului, o catedrala. Cuprins de furie pentru ca arabii ignorau aceasta catedrala, comitand sacrilegii impotriva ei, Abraha cu armata si elefantii sai a vrut sa distruga Ka’ba. Se spune ca atunci s-a produs o ploaie mare cu pietre si o epidemie a ucis o parte din armata abisiniana si toti elefantii. Era anul 570 d.Chr. – anul numit de arabi – al Elefantului.
Istorie: De la Mecca la Medina
In anul Elefantului s-a nascut in clanul hashemit – Mohamed. Orfan de tata, a fost luat in tutela de bunicul sau, seful clanului hashemit, iar dupa cativa ani, acesta si mama lui Mohamed au murit, el ramanand in grija unchiului sau, Abu Talib. Fara a participa la cultul familiei sale, care se bucura de mare notorietate, Mohamed a crescut intr-o atmosfera demna, la anii adolescentei castigand pretuirea qurayshitilor si chiar a celor de dincolo de Mecca. El a fost denumit al-Amin, adica cel onest, cel integru. Datorita calitatilor sale morale, cat si patrunzatorului simt al discernamantului si judecatii sale cumpatate, vaduva Kadija ii incredinteaza afacerile sale. Cand Mohamed avea 25 de ani, vaduva de 40 de ani l-a cerut in casatorie. Mohamed a acceptat. Ea a fost singura lui sotie careia ii impartasea grijile si aspiratiile sale. La 30 de ani Mohamed a inceput sa mediteze, retragandu-se in pesterile de langa Mecca. La 40 de ani, in pestera Hira, Mahomed a fost surprins de o aparitie umana. Aceasta prima Revelatie va constitui subiectul versetelor 1-5, surata 96 din Coran.
Inapoindu-se, in drum spre Mecca, Mohamed a auzit un glas din cer: “Eu sunt arhanghelul Gavriil si tu esti Mesagerul Domnului”. Mohamed se hotaraste sa transmita Mesajul tuturor oamenilor, iar dupa ce incepe propovaduirea distrugerii idolilor, egalitatea si fraternitatea intre toate fiintele omenesti, atat Mohamed, cat si adeptii sai au fost persecutati, batjocoriti si amenintati. Daca la inceput, musulmanii adepti ai lui Mohamed, se rugau in Ka’ba alaturi de ceilalti, in curand accesul le-a fost interzis. In aceste circumstante, Profetul Mohamed le-a poruncit adeptilor sai sa-si paraseasca familiile in Mecca, circa 100 de adepti refugiindu-se in Abisinia. Intre timp, Mohamed a reusit sa alcatuiasca o comunitate bine sudata in sanul Cetatii-stat Mecca. Si totusi, a fost silit sa paraseasca Mecca deoarece qurayshitii doreau sa-l ucida ca sa scape de el ; dar, in noaptea planuita pentru crima, Dumnezeu i-a poruncit sa paraseasca Mecca si sa se indrepte spre Yathrib. Era anul 622 d.Chr. Evenimentul cel mai important dupa Revelatie a fost aceasta “hijra” sau “hegira” (emigrare), fiind inceputul islamului, eveniment consemnat ca punct de plecare al calendarului islamic.
Bine primit in Yathrib, Profetul Mohamed incepe construirea moscheei (Masjid, loc de inchinaciune), apoi organizarea orasului, pe care-l denumeste Madinat al-Rasul (Cetatea Trimisului), nume prescurtat apoi – Medina. Deoarece Mahomed era profetul care primise Revelatia, el detinea puterea religioasa. Abia dupa lungi consultari el a exercitat si puterea civila, militara si judecatoreasca. Dupa ani de conflicte, Mohamed a cucerit Mecca, devenind omul cel mai popular in Arabia. Profetul Mahomed a murit in anul 632, fara sa lase vreun succesor, inafara comunitatii care respecta invataturile islamului – Coranul.
Coranul
Dumnezeu s-a exprimat prin intermediul unor oameni devotati, saraci si dezinteresati si, indiferent cum este El numit: Dumnezeu, Yahwah, Allah, Principiul Suprem, Cauza prima, Arhitectul Universului, El si-a facut cunoscuta vointa Sa prin Mesaje. Aceste mesaje, presupuse a veni de la El sunt: Torah, Evanghelia si Coranul. Musulmanii iau Coranul ca pe niste ochelari bine fixati, prin care cauta compatibilitatea cu mesajele precedente relevate, Vechiul si Noul Testament. Dupa aceasta cercetare, ei inteleg ca sunt in aceeasi masura discipolii lui Moise, ai lui Iisus si ai lui Mohamed. Omul care devine musulman face distinctia intre “sentimentul religios” (iman) si “credintele” (al’aqa’id). Coranul este singura autoritate care precizeaza credintele si vegheaza asupra puritatii lor. Baza islamului este constituita de cele sase credinte (fix!) deduse din Coran. Aceste credinte sunt comune tuturor curentelor care se reclama din islamul sunit, shiit sau kharijit.
“Credintele” in Coran
Dumnezeu. Allah este numele lui Dumnezeu, nefiind un cuvant inventat de Coran, el existand inainte de aparitia islamului. Chiar numele tatalui Profetului era Abd-Allah, ceea ce inseamna “adorator al lui Dumnezeu”. Deci, Allah este cuvantul arab care il denumeste pe Dumnezeu, asa cum am zice “Dieu” in franceza sau “God” folosit de anglo-saxoni. Credinta intr-un Dumnezeu unic implica doua notiuni: unicitatea divinitatii Sale si unicitatea autoritatii Sale.
Ingerii. Musulmanii cred in existenta ingerilor.
Pentru a fi musulman trebuie sa crezi ca Dumnezeu a dezvaluit Mesaje prin intermediul mai multor profeti in diferite epoci. Numarul acestor Mesageri este necunoscut, dar Coranul citeaza patru: al Tawrat, Torah; al Zabur, Psalmii; al Ingil, Evanghelia; al Qur’an, Coranul.
Pentru Coran, Evanghelia este Scriptura care relateaza despre invatatura lui Iisus, fiul Fecioarei Maria, precum si despre viata sa exemplara. Coranul pomeneste Torah in versetul 44, surata 5. El citeaza Zaburul, psalmii inspirati ai lui David. Cea de-a patra carte, Coranul, este autoritatea suprema in islam. Daca Vechiul Testament este recunoscut de evrei, crestini si musulmani; Noul Testament este recunoscut doar de crestini si musulmani; Coranul este recunoscut numai de catre musulmani.
Pentru a fi musulman trebuie sa crezi ca Dumnezeu a vorbit oamenilor prin Profeti. Gradul cel mai inalt al Mesagerilor, (Ulu al’azm) carora unii orientalisti le rezerva denumirea de Apostoli, este cunoscut in istorie si ei sunt in numar de cinci: Noe, Avraam, Moise, Iisus si Mohamed. In Coran, Iisus este Cuvantul lui Dumnezeu intrupat; dar Coranul spune ca Iisus nu este dumnezeu, nici fiu al lui Dumnezeu; el ramane Fiul Omului, nu al lui Dumnezeu.
In centrul religiei islam se afla Mesajul si nu Mesagerul. Mohamed spunea: “Nu ma venerati precum crestinii l-au venerat pe Iisus, fiul Mariei”, iar la moartea lui Mohamed s-a spus: “Mohamed a murit; cel care-l adora pe Dumnezeu sa stie ca Dumnezeu este viu si nu moare”.
“Ultima zi” este ziua invierii tuturor fiintelor omenesti si ziua in care vor fi judecate. Aceasta este una din credinte.
“Hotararea lui Dumnezeu” este ultima dintre credinte. Pentru a fi musulman trebuie sa crezi in aceasta hotarare, ceea ce este aproximativ echivalentul credintei crestine in predestinare. Mesajul Coranului sensibilizeaza si trezeste vointa omului, pentru ca in islam nu exista mantuitor (omul se mantuieste singur) si notiunea de pacat originar – lipseste.
Cei 5 stalpi ai islamului
Dreptul lui Dumnezeu este cultul adresat lui Dumnezeu si consta in cei 5 stalpi ai islamului, carora li se spune “al’ibadat”, adoratiunile. Acestea sunt :
Marturia de credinta exprimata prin ” recunosc ca nu exista alt dumnezeu decat Dumnezeu” si “recunosc ca Mohamed este Mesagerul lui Dumnezeu”. In islam, pentru a fi musulman este de-ajuns sa crezi pentru a fi; nu exista nici botez, nici registru parohial, nici circumcizie (toti musulmanii practica circumcizia – nu din obligatie religioasa – ci din “sunan al’fitra” traditia naturii, sau “al sunan al’brahimiyya” traditiile avraamice).
Rugaciunea (salat) – stalpul principal al religiei; rugaciunea este o stare de sacralizare, care incepe cu proslavirea lui Dumnezeu (“Allah akbar”, Dumnezeu este mai mare) si se incheie cu inclinarea spre dreapta si stanga prin “assalamu alaykum”. Cele cinci rugaciuni sunt: doua de lumina, la pranz si dupa-amiaza; trei rugaciuni de umbra, dupa apusul soarelui, noaptea si in zori. Inainte de rugaciune musulmanul face ablatiuni; adica se spala pe fata, pe antebrate, se sterge pe cap, apoi isi spala picioarele.
Al treilea stalp – milostenia (zakat); este o cota obligatorie din orice depaseste pragul minim de supravietuire. Zakat-ul serveste la milostenie, nu pentru moschei, bunuri sau intretinerea moscheilor.
Al patrulea stalp, postul (sawm); in a 9-a luna a calendarului lunar, numita Ramadan. Postul dureaza timp de o luna (luna e numita Ramadan, nu postul). In aceasta luna nu se mananca, nu se bea si nu se intretin relatii sexuale, din zori si pana la apusul soarelui – in fiecare zi a lunii Ramadan.
Al cincilea stalp, pelerinajul (hajj); adunarea anuala a milioane de musulmani la Mecca, in cea de a 10-a zi a lunii a 12-a lunare. Pelerinajul constituie o obligatie: orice musulman trebuie sa faca hajj o data in viata. Semi-goi, pelerinii arunca pietre in obeliscuri, adica in Satana.
***
Musulmanul crede profund ca Coranul este Cuvantul lui Dumnezeu, Stapan Absolut, Creator a tot ce este. Acest Mesaj este trimis oamenilor spre a-i indruma; din aceasta credinta decurge principiul ca numai Coranul este detinatorul adevarurilor absolute si este singura referinta de buna purtare, fiind deci pentru musulman, sursa unica a religiei, eticii si dreptului.
*Ce spune Islamul despre evrei si crestini? Ehlul kitab – click aici
Radu Botez – parapsiholog – Senior Editor
Co-autor a Ediţiei de colecţie: “Între psihologie şi parapsihologie” – click aici
www.parapsiholog.ro
*Seria completa poate fi citita aici:
I. Crestinismul – Citeste
II. Iudaismul – Citeste
III. Islamismul – Citeste
IV. Hinduismul – Citeste
V. Buddhismul – Citeste