Istoric
Religia acestui popor este strans legata de istoria sa, care se intinde de-a lungul a treizeci si cinci de secole, fiind lunga si plina de framantari. Distingem in aceasta istorie trei mari perioade :
– perioada biblica : incepand din sec. al XIII-lea i.Chr. pana in sec. al IV-lea d.Chr. :
– diaspora, termenul grecesc pentru raspandirea evreilor sau, in ebraica, “galut” sau “golah” ;
– perioada contemporana, care incepe din sec. al XIX-lea.
Epoca biblica. Avraam a trait in epoca lui Hammurabi, intemeietorul primului stat babilonian ( sec.XIII i.Chr. ). Plecand din Ur la indemnul lui Dumnezeu, Avraam merge in Canaan. Descendentii lui se refugiaza in Egipt din cauza foametei, unde traiesc intai prosperi datorita lui Iosif, apoi in robie ( Facerea, prima carte a Pentateuhului ). Dumnezeu ii promisese lui Avraam ca-i va dezrobi si ii va aduce din nou in Canaan, lucru care se si intampla sub conducerea lui Moise ( Iesirea ), caruia, pe muntele Horeb, in fata intregului popor, Dumnezeu ii da cele 10 porunci scriindu-le pe Tablele Legii. Traversarea a durat 40 de ani si, pana la urma, poporul evreu a intrat in Canaan sub conducerea lui Iosua.
Urmeaza Regii , intre care Saul, David, Solomon care construieste primul Templu unde sunt puse Tablele Legii. Exilul din Babilon. Dupa moartea lui Solomon tara se imparte in doua : la Nord, regatul lui Israel cu capitala la Samaria, la Sud regatul lui Iuda cu capitala Ierusalim ( cca. 722 i.Chr. ). Regele Babilonului, Nabucodonosor cucereste regatul lui Iuda, darama Templul si ia pe locuitori ostateci. Acesti ostateci inlocuiesc Templul cu sinagoga, care devine centrul vietii evreiesti in exil. In anul 539 i.Chr. Cirus pune stapanire pe Babilon si pune bazele imperiului Persan. El ii elibereaza pe evrei care-si recladesc Templul dupa intoarcerea in Ierusalim. In anul 63 i.Chr. incepe cucerirea romana.
Diaspora. In perioada persana exilatii evrei s-au stabilit, unii in Babilonia, iar altii, dupa distrugerea celui de al doilea Templu, in Egipt. Sunt prefigurate astfel doua axe majore ale diasporei: Europa-Occidentul si Asia-Orientul. Istoria evreilor in Europa in Evul Mediu este marcata de persecutii, suferinta, durere si martiriu. In Franta, Spania, Germania, Lituania, Rusia, manifestarile antisemite sunt numeroase: persecutii si pogromuri au loc peste tot. Timp de 6 secole acestea s-au perpetuat dar niciodata evreii n-au putut fi facuti sa dispara.
Perioada contemporana incepe odata cu emanciparea evreilor in Secolul Luminilor, care este o consecinta fireasca a Declaratiei drepturilor omului. Emanciparea este votata de Constituanta din 28 sept. 1791. Shoah , in ebraica inseamna “nimicire” si astfel numesc evreii ceea ce noi numim Holocaust, cel mai grav genocid pe care l-a cunoscut istoria. Statul Israel. In sec. al XIX-lea numerosi evrei s-au stabilit in Palestina; asa a luat nastere sionismul. In 1917 guvernul britanic da Declaratia Balfour, care se angaja sa creeze “un camin national evreisesc in Palestina”, iar in noiembrie 1947 ONU aproba impartirea Palestinei in doua state: evreu si palestinian. In mai 1948 este proclamat statul evreu.
Religie
Biblia evreiasca, pe care crestinii o numesc Vechiul Testament, este cartea sfanta a poporului evreu. Denumita TaNaKH, ea se imparte in: Torah (Torat Moshe: cele 5 carti ale lui Moise), Neviim (Proorocii) si Ketuvim (Hagiografele). Torah desemneaza efectiv intregul legislatiei divine transmisa prin Moise. Neviim, cartile profetice fac posibila intelegerea mesajului Torei lui Moise. Ketuvim, scripturile sau hagiografele, considerate scrieri sfinte incep cu Psalmul 1 ( o meditatie asupra Torei lui Moise ) si se termina cu un verset din Cronici, cu cuvintele “El se va inalta”. Cele 24 carti ale TaNaKH sunt “canonul biblic”, considerate a fi Cuvantul lui Dumnezeu ca adevar revelat. Toti evreii religiosi venereaza Pentateuhul ca temelie a credintei si existentei lor. Torah scrisa pe un sul de pergament esta cantata in fiecare Shabbat ; a o studia, a trai indeplinindu-i preceptele, inseamna a merge pe urmele lui Avraam, Isaac si Iacov.
Talmudul. “Ei citeau deslusit in cartea Legii lui Dumnezeu, si-i aratau intelesul, ca sa-i faca sa inteleaga ce citisera” ( Neemia 8:8 ). Incepand din sec. II i.Chr. fariseii ( hahamim = inteleptii ) au interpretat Scriptura si au formulat legi pentru viata civila si religioasa, care au fost transmise pe cale orala, Torah orala, fara a fi confundate cu Torah scrisa. Michna. Totusi, aceasta Torah orala a trebuit sa fie scrisa datorita diversitatii ei si, astfel, in anul cca. 200 d.Chr. a aparut Michna, impartita in 6 parti: legi referitoare la rugaciuni, la sarbatori, la religie, legi din domeniul social ( casatoria s.a. ), civil, ritual ( legile puritatii etc ). Printre altele, un capitol este dedicat principiilor Torei (Michna Sanh.XI). Dar Michna a generat alte comentarii voluminoase, care se numeau Guemara ( implinire ). Michna si Guemara alcatuiesc Talmudul. Exista un Talmud din Ierusalim si un Talmud din Babilon. In Talmud sunt doua cai : Halakha si Aggada. Prima defineste exigentele Torei, a doua este cugetare, meditatie si indemn pentru regasirea suflului preotiei. Midrash este cea de a doua modalitate de expresie a traducerii orale. Midrash-ul cauta interpretarile fiecarui vers. Exista un Midrash Halakha si unul Aggada. Culegerea cea mai importanta este Midrash Rabba care include comentariile Pentateuhului si a celor “Cinci suluri” ( Cantarea Cantarilor, Ruth, Plangerile, Estera si Eclesiastul ). In Spania secolului al XIII-lea, Moise din Leon a creat Marele Midrash mistic – Zohar-ul – a carui paternitate a fost atribuita lui Rabbi Shimon Bar Yohai. Dupa Biblie si Talmud acesta a avut cea mai mare influenta asupra sufletului evreu.
Mesajul. Biblia ( Torah ) si Talmudul nu demonstreaza existenta lui Dumnezeu, ele o afirma. Afirmatia esentiala a Bibliei si iudaismului este unitatea absoluta a lui Dumnezeu, care exclude orice dualism, orice panteism, dar nu exclude diversele nume ale lui Dumnezeu si atributele Sale. Cateva nume : Elohim, Chaddai si YHWH – tetragramonul – pronuntat Adonai s.a. El este Creatorul, care se manifesta prin dreptate si iubire. Prezenta lui Dumnezeu in lume este atat de reala pentru gandirea rabinica si mistica, incat are si un cuvant care o desemneaza : Shekhina.
Legamantul este incheiat odata cu Noe ; curcubeul este semnul acestui Legamant ( Facerea 9:8-17 ) ; el este un Legamant vesnic (Berith Olam) bazat pe alegerea smereniei neingradite.
Messianismul. “Cred cu desavarsita credinta in venirea lui Messia” ( Maimonide: “Treisprezece articole de credinta” ) ; aceasta afirmatie prezenta in liturghie exprima una dintre credintele cele mai profunde ale iudaismului. Termenul “messia” – MaCHiaH – vine din MaCHaH, adica “a mirui”. Inca din epoca fariseilor ( sec.II i.Chr. ) liturghia sinagogala era patrunsa de increderea in pogorarea Imparatiei lui Dumnezeu pe pamant, iar dupa emancipare accentul cade nu pe persoana lui Messia cat pe asteptarea unei epoci messianice.
Chintesenta Torei , ansamblul “mitzvoth”-urilor ( porunci ), adica al iudaismului orienteaza omul catre o conduita etica necesara comportamentului cerut de Dumnezeu.
Patru cai spre Dumnezeu in iudaism :
– Binecuvantarea
– Rugaciunea ( cea mai populara Kaddish )
– Studiul
– Practicarea poruncilor ( mitzvoth ).
Cu mentiunea ca toate patru trebuie practicate, una nefiind deajuns.
Sinagoga si caminul evreiesc
Beit haknesset ( sinagoga, ebr. ) inseamna casa de intrunire, iar rabinul ( rav=intelept ) este indrumatorul spiritual al comunitatii. In sinagoga se afla “Aron HaKodesh” ( chivotul sfant ), care contine sulurile Torei ( Pentateuhul ), ner tamid – lumina sfanta, Tablele Legii s.a. Caminul evreiesc este locul unde-si duce existenta familia. Are reguli stricte: alimentare, care trebuie sa fie Kacher, adica bune de mancat ( sunt interzise : porcul, calul, iepurele, anghila, stridiile, scoicile ) ; Torah interzice consumul sangelui; carnea nu se amesteca cu laptele; interdictia vinului.
Etapele vietii
Nasterea si circumcizia ca semn esential al legamantului dintre Dumnezeu si poporul Sau ( Berit-Mila ); odata cu circumcizia baietilor li se acorda si numele; la fete numele se acorda la primul sau al patrulea Shabbat de la nastere. Majoratul religios: la 13 ani baietii devin Bar-Mitzva “responsabili” pentru implinirea poruncilor. In ritualul sefard – oriental – el se tine luni sau joi, cand baiatul citeste Sefer Torah-ul. Fetele marcheaza Bat-Mitzva la 12 ani. Casatoria se face sub Huppa ( baldachin nuptial ) prin citirea si semnarea Ketubei (contract de casatorie). In iudaism, divortul este permis. Moartea ; iudaismul isi declara si isi exprima in liturghia sa, credinta in invierea mortilor.
Shabbat-ul si sarbatorile religioase
Shabbatul e zi binecuvantata si sfintita de Dumnezeu; exista o lista cu 39 de munci de baza interzise in aceasta zi ; ziua va fi ocupata cu rugaciuni si studiu, acasa si la sinagoga. Shabbatul este primit odata cu seara de vineri prin slujba ; sambata se citeste din Torah. Calendarul litugic; anul 2007 in calendarul ebraic este anul 5767. Sarbatorile iudaice sunt : Yom Kippur, ziua cea mai sfanta, de abstinenta de seara pana seara; Succoth, 5 zile dupa Kippur, evoca ratacirea lui Israel in desert 40 de ani ; Pessah ( Pastele ) care comemoreaza evenimentul “iesirii din Egipt” ; Shavoth ( Rusaliile ), dupa Pessah, numit in liturghie “vremea Darului Torei”. Mai sunt alte cateva sarbatori mai mici si posturi; exista si o luna fara sarbatori, numita “luna amara”.
*Citeste despre CABALA mai in detaliu aici.
Radu Botez – parapsiholog – Senior Editor
Co-autor a Ediţiei de colecţie: “Între psihologie şi parapsihologie” – click aici
www.parapsiholog.ro
*Seria completa poate fi citita aici:
I. Crestinismul – Citeste
II. Iudaismul – Citeste
III. Islamismul – Citeste
IV. Hinduismul – Citeste
V. Buddhismul – Citeste