Locul unde niciodata nu se mananca branza, lapte, oua sau carne

Infatisata inaintea noastra de parca ar fi un tablou pictat dupa citate biblice, sfanta manastire Bucium adaposteste intr-insa ani de glorie in batalia credintei cu lumea cotidiana napastuita de griji si uitare.
Nu departe de inima tarii noastre supranumita si “Gradina Maicii Domnului”, sta asezat la loc de cinste in Muntii Fagaras acest lacas de nadejde si speranta. Loc in care iarba verde emana viata pura si fara de nevoi, inclinand spre aerul curat si plin de viata, manastirea Bucium domneste intr-o zona incarcata energetic pozitiv.

Locul in care sacrul se imbina cu omenescul cuget…

Daca descrierea mea v-a trezit spiritualitatea la viata, si daca doriti sa va regasiti, o sa va ofer cu tot dragul localizarea precisa a acestei oaze de liniste si armonie. Aseazat in sud-estul Fagarasului, satul Bucium va asteapta la est de Dejani intre comuna Harseni si Sinca Veche.
Trecuta prin numeroase incercari omenesti manastirea Bucium a suferit un incendiu devastator in anul 1761, atunci cand din ordinul generalului Bukov, trimis de imparateasa Maria Tereza atat lacasul cat si calugarii au pierit din pricina focului.

Manastire construita de puterea omului angrenat in cotidian…

Familia Sandru este cea care cu bunavointa si multa incredere a pornit pe drumul construirii si intemeierii unei manastiri. In anul 1990 incepe constructia, si nu dupa mult timp in anul 1995, rasare precum soarele pe un cer intunecat, locul in care mii de pelerini isi regasesc harul vietii si nadejdea intru numele credintei. Acestei familii si lui “Mos Ilie” le datoram toata recunostinta atunci cand indemnati de cuvantul sacru indraznim sa pasim pe un pamant binecuvantat de prezenta magnifica a acestui centru spiritual.

“Gustand” din coltul rupt din Rai...

Luand contact cu manastirea Bucium, e ca si cand brate divine te inconjoara blajine si pline de caldura. Pentru o clipa ai senzatia ca tot ceea ce traiesti nu mai face parte din sfera umana, ca deja pasii s-au indreptat spre Rai. Linistea, armonia si mireasma acestui loc fac din timpul petrecut acolo, clipe de neuitat pe care le luam cu noi pana dincolo de moarte. Rugaciunea parca este altfel rostita atunci cand stii ca partasi la ruga ta nu esti decat tu si Bunul Dumnezeu. Aici dupa marturiile oamenilor locului se afla (probabil sub izvor) o parte din moastele Sfantului Ioan Botezatorul. Este motivul pentru care oamenii ,,se adapa” de la izvorul datator de vindecari si har, cu apa din belsug. O proorocire spune ca atunci cand Dumnezeu va ingadui sa fie gasite moastele sfinte din vechea fantana, din acel loc va aparea un izvor. Iar acest izvor va putea vindeca multa boala si suferinta. Oamenii din aceste locuri si calugarii traiesc cu credinta ca intr-o zi, Dumnezeu le va arata unde sunt aceste moaste, unde se afla grota in care parintele Isaia a lasat o parte din hrisoavele si odoarele manastirii.

“Postul” nostru pentru sufletele oamenilor…

Se cunoaste poate faptul ca in acest loc sacru atat maicutele cat si calugarii si doamna Sandru, unica ramasa in viata facand parte din familia de ctitori ai locului, cat este ziua de lunga si anul de intreg, acestia tin post si pentru sufletele oamenilor care traiesc in cotidianul amalgamat. La manastirea Bucium se tine post tot timpul anului. In spatiul in care se afla manastirea nu se mananca niciodata carne, oua, lapte sau branza. Postul este considerat aici o modalitate de curatire a trupului si a sufletului, de marire a credintei si a dragostei de Dumnezeu. Pe o pancarta pe care o intalnesc in curtea manastirii vad scris: “Manastirea Bucium – Pacea Lumii”.

Lacas de sacroterapie…

Binecuvantarile sincere, spuse cu candoare, “spala” parca toate tensiunile cotidiene, alunga angoasele sadite cu grija de mediile de informare la care suntem conectati permanent. Rugaciunile realizate pentru folosul tuturor oamenilor, slujbele zilnice, hrana simpla a celor cinci frati din manastire creeaza o imagine plina de simplitate si credinta, mult contrastanta cu lumea obisnuita. Acest loc poate fi folosit si pentru proprietatile curative ce-si au remediul pentru sprit si psihic. Aici ne eliberam de toata energia negativa prin credinta. Incet, incet, manastirea Bucium devine un loc de pelerinaj. Mica biserica si chiliile au fost inaltate numai prin bunavointa si daruirea localnicilor din satele invecinate. De la un timp incoace, tot mai multi credinciosi din Brasov vin aici sa se roage si sa se reculeaga, mai ales in zilele de sarbatoare. Staretul ne spune ca, adesea, oamenii cu inima deschisa care vin aici simt cu kilometri inainte apropierea de aceste locuri sfinte, ca pe un fior si ca pe o putere tainica ce le cuprinde fiinta. Aici se implinesc nazuintele sincere ale celor ce se roaga cu ardoare. Dumnezeu primeste rugaciunea venita din inima, spusa cu lacrimi de dragoste in ochi. Parintele Modest, staretul, ne spune ca Dumnezeu se afla peste tot si cuprinde totul, insa in locurile sfinte gratia Sa se revarsa cu mult mai multa putere.
Biserica, ridicata dupa Revolutie, de dimensiuni mici, nu este o capodopera arhitectonica. Totul in jur arata nou si oarecum ridicat in graba. Locul, insa, are un “ceva” al lui care dezleaga o unda profunda in inima celui ce intra pe portile manastirii.

Lacas scaldat in petalele florilor si iarba proaspata…

In drum spre manastire, ca o gazda “gatita” pentru oaspetii sai sta in luna mai “poiana cu narcise”, locul care precede minunatia ce sta ascunsa dupa un drum lung si pietruit, scaldat in negura timpului. De aici, fiecare pelerin culege flori ca amintiri ale duiosiei locului prin care a trecut si in care a zabovit o clipa din intreaga-i viata.
“Buciumul” are istoria sa seculara cu zbateri, cautari si asteptari mai mult sau mai putin implinite (de multa vreme, de exemplu, se lucreaza la o casa de oaspeti). Ramane, peste toate acestea, farmecul unui loc aparte in care simti ca fiecare fir de iarba si fiecare petic de pamant au ceva sfant. Pe pamantul “Buciumului” abia iti vine sa calci, acest lucru izvorand din teama de a nu strica armonia si divinul ce si-au facut casa trainica aici in preajma manastirii de sub Muntii Fagarasului.
Daca Domnul a considerat ca merita sa inchine o viata pentru ca noi Sa-I cunoastem puterea si minunile, atunci si noi, crestinii, ii suntem datori ca macar o zi din darul sfant primit sa o inchinam intru multumire si recunostinta.
Considerati manastirea Bucium precum locul in care contactul cu Divinitatea este realizat de la sine printr-o simpla rugaciune izvorata din adancul sufletului.

Isabela Neagu