Acest cuvios Parinte care a trait in secolul al XIII-lea, se tragea dintr-un sat din Bulgaria, numit Basarabi, de pe malul raului Lom. Mai intai a fost pazitor de vite, iar apoi, vazand relele lumii si faptele ei trecatoare, s-a facut calugar la o manastire ce-si avea salaslul intr-o pestera, in apropierea satului Basarabi. Prin taria credintei, a postului, a rugaciunii si privegherii, cuviosul Parinte a dobandit harul facerii de minuni, astfel ca si-a cunoscut si data trecerii sale din lumea aceasta la cele ceresti. Si cunoscand-o astfel, el s-a asezat intre doua pietre si si-a dat obstescul sfarsit. Dupa multa vreme, apele Lomului s-au revarsat si au clintit cele doua pietre, care au cazut in apa, dimpreuna cu moastele Sfantului Parinte, unde au zacut mult timp si unde noaptea se vedeau lumini, de ziceau oamenii ca este acolo o comoara. Vrand Dumnezeu sa descopere oamenii aceea “comoara”, a trimis pe ingerul Sau, in vis, la o copila ce patimea de duh necurat. Ingerul zicandu-i ca “de vor scoate parintii tai din apa trupul, eu te voi tamadui”.

Copila a spus visul parintilor ei si acestia, dimpreuna cu preoti si multime, au scos trupul curat si luminat al sfantului Parinte Dimitrie ; si se minunau foarte de minunea asta. Auzind domnitorul de la Bucuresti acestea, a trimis preoti si boieri sa aduca moastele Sfantului la biserica Curtii Domnesti. Pe drum insa boii n-au mai vrut sa mearga cu nici un chip, pana cand aceia, au injugat doi juncani neinvatati si i-au lasat sa mearga unde au voit ei. Iar boii tineri s-au oprit in mijlocul satului Basarabi. Auzind acestea, domnitorul a pus de s-a facut o biserica in numele Cuviosului Dimitrie la Basarabi, unde a fost asezat Sfantul. Au urmat apoi multe minuni faptuite de sfintele moaste : vindecari miraculoase, pedepsirea hapsanilor ce voiau parte din sfintele moaste si multe alte minuni au fost facute. Pe la anii 1769-1774, pe timpul razboiului dintre Rusia si Poarta Otomana, generalul Salticov a trecut si Dunarea, calcand Cernavoda si satul Basarabi, de unde a luat sfintele moaste si a vrut sa le treaca in Rusia. Numai rugandu-l evlaviosul crestin, Hagi Dimitrie din Bucuresti, generalul a daruit moastele catre Tara Romaneasca. Aduse in tara, pe data au inceput minunile : razboiul dintre muscali si turci s-a ispravit, ba chiar, molima de ciuma ce bantuia tara, a luat sfarsit. Moastele sfantului Dimitrie au fost asezate in vremea mitropolitului Grigorie, in biserica cea mare a Mitropoliei, unde se afla si astazi. Crestinii ortodocsi il pomenesc pe sfantul Dimitrie cel nou de la Basarabi, la data de 27 octombrie a fiecarui an.

REDACTIA