Cuviosul Sisoe s-a dedicat lui Dumnezeu inca din tinerete, urmandu-L pe Christos si traind in sihastrie, in pustiul Egiptului. Viata sa plina de smerenie, umilinta si rugaciune s-a asemanat cu viata ingerilor, el fiind urmator intru totul al Sfantului Antonie cel Mare. Pentru smerenia sa, asupra-i s-a pogorat darul de a invia mortii, precum este aratat si in Patericul Egiptean, unde se povesteste despre un tata si fiul sau, un mic copil, care au mers pentru a primi binecuvantarea celui numit avva Sisoe. Pe drum, copilul s-a imbolnavit si a murit, iar tatal l-a luat cu el cand a intrat in chilia lui Sisoe, prosternandu-se inaintea Preacuviosului ; acesta binecuvantandu-I, tatal a iesit, iar avva Sisoe care credea ca acel copil este in rugaciune si nu stia ca este mort, a zis: “Scoala-te copile si du-te de aici !”. Atunci, copilul s-a sculat din morti si a iesit. Parintele sau s-a intors sa multumeasca Preacuviosului pentru minunea savarsita, dar staretul a fost mahnit de ideea ca va dobandi faima de facator de minuni si a poruncit aceluia sa nu mai povesteasca nimanui nimic, pana dupa moartea sa.

Tot astfel, fratii sai intru sihastrie l-au intrebat cat trebuie sa se pocaiasca omul dupa savarsirea unui pacat, iar Cuviosul a raspuns: “Cred in milostivirea Iubitorului de oameni, si daca se va pocai omul din tot sufletul, trei zile sunt de ajuns pentru a primi Domnul pocainta lui”. Intrebat ce trebuie facut daca ai cazut in pacat, el a spus “Ridica-te si te vei mantui !”, “Si daca iar cad in pacat ?”, el a zis “Ridica-te iarasi”, iar la intrebarea “Pana cand va sa tina caderea si ridicarea ?” staretul a raspuns “Pana ce ne vom gasi sfarsitul, care ne poate gasi in cele bune sau in cele rele ; pentru asta trebuie sa petrecem viata in ridicarea din pacat, pentru ca moartea sa ne gaseasca in pocainta”.
Petrecand in pustie 60 de ani, Cuviosul Sisoe s-a apropiat de sfarsitul sau, cand zise: “Iata-l pe avva Antonie”, desi acesta era dus dintre cei vii ; apoi, “Iata ceata Proorocilor”, apoi “Iata ceata Apostolilor” si, intrebat cu cine vorbeste, Sisoe a spus ca cere ingerilor sa-l mai lase, ca sa se pocaiasca. Atunci fratii i-au spus ca n-are nevoie sa se pocaiasca, caci a fost smerit toata viata. Dar el a spus ca aceea a fost doar “inceputul pocaintei” si s-a luminat la fata si a zis ca “Iata, vine Domnul, care zice : Aduceti-Mi vasul cel ales din pustie”, referindu-se la avva Sisoe ca fiind “vasul cel ales”. Cu acestea, Cuviosul Sisoe cel Mare si-a dat duhul Domnului ; si indata, s-au vazut fulgere si s-a simtit o buna si frumos mirositoare mireasma.
Desi astazi auzim mai rar aceste cuvinte, de multe ori spre a-si manifesta uimirea, mirarea, uluiala, multi oameni folosesc cuvintele “Sfinte Sisoe !”. Nu, Sisoe cel Mare nu sta in randul sfintilor, dar el este pomenit in calendarul crestin ortodox, in fiecare an la 6 iulie, pentru smerenia sa si pentru inchinarea totala a vietii sale – Domnului si Dumnezeului nostru.

REDACTIA