Să ne iubim duşmanii, dar nu în sensul religios

Când niște bărbați și femei au adus niște lucruri foarte bune unei societăți, unei țări sau chiar întregii omeniri, li se ridică niște monumente sau statui. Pe bună dreptate. Totuși, eu cred că cele mai frumoase monumente, cele mai frumoase statui, ar trebui ridicate dușmanilor noștri…Fiindcă ei sunt adevărați noștru binefăcători! Datorită lor, noi suntem obligați să devenim mai vigilenți, mai inteligenți, mai răbdători, mai stăpâni pe noi înșine. Pentru a suporta greutățile ce ni le creează, trebuie să plecăm în căutarea unor regiuni interioare de pace și lumină pe care, în lipsa lor, nu am fi căutat niciodată să le explorăm. Credeți că spusele mele nu sunt serioase? Gândiți-vă puțin la această idee: prietenii noștri ne adorm deseori cu dovezile lor de afecțiune și complimente, în timp ce dușmanii ne stimulează.
Veți spune: „Dar acești oameni care ne sunt ostili, ne otrăvesc viața!” Desigur, dar dacă voi aveți dorința sinceră de a înainta, veți primi cunoașterea și forța pentru a folosi toate obstacolele ce ei vi le așează în cale. Aceste obstacole sunt ca niște trepte ce vă vor permite să urcați din ce în ce mai sus.

Omraam Mikhaël Aïvanhov
*Material oferit de Revista ElyStar – www.elystar.ro – partener online