Saptamana dintre duminica Lasatului Sec de carne si cea a Lasatului Sec de branza, ultima saptamana dinaintea inceperii Postului Sfintelor Pasti, este denumita Alba sau Saptamana Branzei sau Saptamana Nebunilor sau a Bondrisilor, dupa zona in care ea se tine si ea nu cade in toti anii intre aceleasi date. I se mai spune “a nebunilor”, deoarece in aceasta saptamana numai prostii, nebunii sau uratii satelor mai fac nunta; acum doar celor vaduvi sau vaduve le este permisa nunta, pentru ca tinerii au tot timpul pentru asta in Caslegi (perioada dintre posturi cand este ingaduita mancarea “de dulce” sau “de frupt” cum se mai spune). In aceasta saptamana, in Ardeal, se umbla cu colindul, iar in mare parte dintre sate, “mascatii” colinda pe ulite, “strigandu-i” pe cei necasatoriti care n-au facut nunta pana acum.
Este saptamana in care se mai poate manca branza, de unde si numele saptamanii, de aceea se pregatesc multe placinte cu branza, pentru a se satura si a putea trece Postul mai usor, doar cu legume, fructe, zarzavaturi si verdeturi. Toata aceasta activitate culmineaza cu noaptea sambetei placintelor spre duminica Lasatului Sec de branza, cand se fac focuri pe dealuri, prin curti si gradini curatindu-se si arzandu-se uscaturile. Apoi oamenii se odihnesc pentru a petrece si duminica de Lasatul Secului de branza.
Obiceiuri
Acum au loc ultimele pregatiri pentru intrarea in Post, se petrece si se intind mese mari, care se termina in mod traditional cu un ou fiert, obicei care a nascut si zicatorile: “cu un ou se astupa gura acum, cu alt ou se destupa gura la Pasti” sau “Ousor, ousor, sa-mi para Postul usor!” La mesele imbelsugate din aceasta duminica, nu poate lipsi celebrul “bulz” facut dintr-un bot de mamaliga – in unele locuri i se spune “urs” – in mijlocul caruia se pune branza grasa de oaie si apoi este copt pe jaratec. Un alt obicei este “batutul alvitei” care consta in atarnarea unei sfori in tavan, la capatul careia atarna o halvita, pe care copiii casei incearca sa o apuce cu gura.
Superstitii
Pe sfoara ramasa de la “batutul alvitei” se fac din loc in loc, atatea noduri cati membri are familia, apoi i se da foc. Superstitia spune ca ultimul nod inaintea caruia se stinge sfoara desemneaza pe cel mai norocos membru al familiei in acel an. Pentru a avea spor la bucate si in gospodarie, dar si pentru “hranirea” mortilor, se pune pe pervaz, intr-o farfurie, o felie de paine, un pahar cu vin, sare si placinta cu branza, care se lasa acolo pana-n seara duminicii respective. Pentru ca paguba sa nu le intre in casa, exista superstitia ca gospodinele sa aseze oalele si cratitele numai cu gura in jos. Noaptea, flacaii ies pe dealuri cu torte si somoioage aprinse pentru ca “sa alunge frigul si iarna”. Priveghiul se incheie la crapatul zilei, cu iertarea pe care si-o cer si si-o acoda credinciosii, unii-altora.
Documentare: www.rugaciuni.ro www.superstitii.ro
Coordonator material: Olivia Vatca
Consilier online www.aapes.ro