Sfantul Ignatie a trait in Antiohia si a fost ucenic al Sfantului Evanghelist Ioan. Ca bun crestin in acele vremuri de prigoana, el a fost numit episcop al Antiohiei. Sfantul Ignatie mai este numit si “Teoforul”; de fapt, astfel semna el scrisorile sale catre Biserici. Aceasta denumire are doua sensuri: primul sens, acela de “cel care a fost purtat de Dumnezeu”, se refera la faptul ca in copilaria sa, micul Ignatie a fost luat in brate de Insusi Domnul nostru Iisus Christos si a fost dat ca pilda spre smerenia ucenicilor Sai (Matei 18:2-5). Cel de al doilea sens, acela de “cel care il poarta pe Dumnezeu”, se refera la marturia Sfantului Ignatie ca el il poarta pe Iisus Christos in inima sa.

Cand imparatul Traian a trecut prin Antiohia, Sfantul Ignatie a fost adus inaintea sa si, neputand sa-l faca sa se inchine idolilor, imparatul Traian l-a trimis legat si pazit, la Roma. In drumul sau, el a intarit Bisericile pe unde trecea, iar pe cea din Roma o intarea prin scrisorile sale. Ajuns la Roma, in jurul anului 110, el a fost aruncat in arena, drept hrana leilor, asa cum gandise el si cum spunea “ca sa ajung paine curata lui Dumnezeu”. La noi in tara se afla moaste ale Sfantului Ignatie la Catedrala Episcopala din Galati si la Schitul Darvari din Bucuresti.

Ziua de Ignat, la romani, este ziua in care se taie porcii. Acest ritual este o ramasita a vechilor Saturnalii, cand se faceau sacrificii, iar acum, intregul ritual repeta acele sacrificii; chiar parlirea porcului reprezinta purificarea prin foc. Dar obiceiul de strangere a sangelui, care nu trebuie sa fie varsat pe pamant, este de obarsie crestina. Si “pomana porcului” este tot un gest crestinesc.

REDACTIA