Sfantul Voievod Neagoe Basarab – 26 septembrie

La 8-9 iulie 2008, intr-una din sedintele sale, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat canonizarea Voievodului Tarii Romanesti Neagoe Basarab, om de cultura isihasta si print al pacii ; la 26 octombrie 2008 a avut loc proclamarea generala a canonizarii sale, iar la 29 septembrie 2009, are loc la Catedrala Mitropolitana din Targoviste, proclamarea locala a acestei canonizari, odata cu aducerea moastelor Sfantului Ierarh Nifon, Patriarh al Constantinopolului si Mitropolit al Tarii Romanesti, si asezarea lor in Catedrala Mitropolitana din Targoviste.
Voievodul Neagoe Basarab a fost vlastar domnesc, nascut intr-o familie evlavioasa de parinti crestini. Tatal sau era din neamul Basarabilor, iar mama sa se tragea din familia Craiovestilor. Neagoe a fost unul din cei patru copii ai lor.
Inraurit de credinta maicii sale, acest minunat copil a deprins de la frageda varsta invataturile mantuitoare si virtutile credintei ortodoxe si, pentru ca a cunoscut viata parintilor de la manastirea Bistrita Valcii, ctitorie a strabunicilor sai, tanarul Neagoe s-a straduit sa adune ca o albina din nectarul si dulceata Sfintelor Scripturi care il vor ajuta mai tarziu la alcatuirea scrierilor sale si la conducerea poporului dreptcredincios. Providenta a facut ca in acele vremuri la Manastirea Bistrita sa fie retras marele intre patriarhi, Nifon al Constantinopolului, chemat in Tara Romaneasca, pe la anul 1502, pentru a reorganiza si intari viata bisericeasca. De la Sfantul Ierarh Nifon, credinciosul Voievod Neagoe, a deprins taina rugaciunii isihaste, evlavia sufletului, invatatura si intelepciunea lui Christos, dobandind mai toata stiinta lumii si cultura teologica a timpului sau.

De aceea, prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, in anul 1512, a fost chemat la demnitatea de Voievod al Tarii Romanesti ; el a refuzat aceasta cinste si numai dupa multe staruinte “Neagoe se pleca glasului lor si lua coroana si schiptrul a toata Tara Romaneasca. Si indata facu judecata si dreptate intre oameni“. Neagoe Basarab a iubit pacea si, cum spuneau cei din timpul sau “cu toti vecinii a fost impacat“. Sfantul Voievod s-a aratat chibzuit si bun organizator al tarii, astfel domnia sa a fost un rastimp de liniste si prosperitate, intr-o vreme cand greutatile apasau asupra Tarii si Bisericii ; si pentru ca toate sa fie dupa voia Domnului, cinstind amintirea invatatorului sau Sfantul Ierarh Nifon, a adus in Tara Romaneasca sfintele sale moaste de la Manastirea Dionisiu din Muntele Athos. Maritul Voievod, ne-a lasa o mostenire bogata : multe manastiri, biserici si asezaminte, intre care cea mai stralucita este Manastirea Argesului, pe care Gavriil de la Sfantul Munte, a numit-o pentru maretia ei, Sionul Romanesc. In scurta sa viata pamanteasca de domnitor, Voievodul Neagoe Basarab, a fost socotit de toata lumea mostenitorul de drept al traditiilor imperiale bizantine, iar in aceasta calitate a ajutat toate popoarele crestin-ortodoxe, reparand multe manastiri si biserici si inzestrandu-le cu cele necesare.
In ziua de 15 septembrie, anul 1521, Sfantul Voievod Neagoe Basarab s-a mutat intru cele vesnice, dar a ramas in memoria poporului roman si a traditiei ortodoxe prin opera sa intitulata “Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie“, prima creatie de valoare universala a literaturii romane, un adevarat testament duhovnicesc, pedagogic, filosofic si enciclopedic. In acelasi timp invataturile sale sunt o adevarata lectie de pedagogie morala si spirituala, un adevarat cod de comportament si demnitate umana pentru toate timpurile.

REDACTIA