Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena, asemenea apostolilor, imparati crestini si protectori ai crestinismului, sunt comemorati impreuna in ziua mortii lui Constantin, care s-a savarsit din viata la 21 mai anul 337.
Marele imparat Constantin a primit de la parintii sai Consta si Elena, invatatura de a apara de prigonire pe crestini, la curtea tatalui sau fiind multi crestini in tot felul de dregatorii. Dupa moartea tatalui sau, Constantin a luat stapanirea imparatiei, fiind iubit de popor si de toata oastea tarii. In acelasi timp, imparatul Maxentiu care imparatea la Roma, dorea sa-l inlature pe Constantin de la carma Imperiului de Rasarit, pornind razboi impotriva sa; in tot acest timp, Maxentiu prigonea la Roma nu numai pe crestini, ci el dedandu-se si la jertfa in cinstea zeilor pagani. Vazand acestea Constantin a pornit cu oastea sa, rugandu-se la Dumnezeul cel Adevarat sa-i ajute a izgoni pe tiran. Rugandu-se el cu multa credinta (desi inca nu era crestinat), inaintea unei batalii hotaratoare cu Maxentiu, in inferioritate numerica fiind, lui Constantin i s-a aratat in plina zi, pe cer o cruce mare din stele mai luminoase ca soarele si imprejurul ei, cuvintele “Prin acest semn vei birui”.
Imparatul Constantin a poruncit sa se puna semnul Sfintei Cruci pe toate armele, steagurile, coifurile si pavezele si Maxentiu a fost biruit cu puterea crucii; intru pomenirea acestei biruinte, Constantin a poruncit sa se ridice in centrul Romei , pe un stalp inalt de piatra, o cruce pe care a scris: “Prin acest semn mantuitor, cetatea aceasta s-a eliberat de sub jugul tiranului”. Se spune ca acest lucru – aparitia crucii pe cer – a avut loc in total de trei ori: inainte de lupta cu Maxentiu, in razboiul impotriva Vizantiei si cel impotriva tatarilor de la Dunare. In anul 313 a dat Edictul din Milan in favoarea crestinismului, dupa ce mutase capitala Imperiului la Bizant, caruia i-a schimbat numele in Constantinopol.
Crestinarea si botezul lui Constantin
Despre botezul si crestinarea marelui imparat Constantin se spune ca s-a intamplat astfel : imbolnavindu-se el de o lepra cumplita, a adus doctori si vrajitori care i-au spus sa-si faca scaldatoare din sange de prunci micuti pentru a se tamadui.
Mergand Constantin la locul unde fusesera stranse mamele cu prunci mici, care se jeluiau, plangand amar, imparatul s-a cait de nelegiuirea ce era sa o faca; zicand ca mai bine sa sufere el decat sa faca asemenea jertfa, imparatul a poruncit sa se dea drumul mamelor cu pruncii lor sa plece acasa cu ei. Vazand Dumnezeu atata milostivire din partea imparatului Constantin, a trimis la el pe Sfintii Petru si Pavel, care i-au spus in vis, sa-l caute pe episcopul Silvestru, care se ascundea de frica prigoanei, si va fi mantuit trupeste si sufleteste. Episcopul Silvestru a fost gasit la muntele Soract si adus in fata imparatului, care l-a intrebat daca sunt la crestini dumnezeii Petru si Pavel care i s-au aratat in vis. Episcopul i-a aratat ca Dumnezeu este Unul, iar Petru si Pavel au fost apostolii Sai propovaduitori, ucisi de Nero. Apoi, i-a spus cum poate fi mantuit, vorbindu-i despre pocainta, iertare, milostenie si Botez. Dupa sapte zile de cainta, imparatul Constantin a fost botezat si lepra a cazut de pe el ca solzii de peste. Dupa aceasta imparatul Constantin a zidit o Biserica in numele Mantuitorului Christos si a dat porunca sa se imparta din vistierie, tuturor acelora care doresc sa se boteze, vestmintele albe pentru botez. Astfel, tot atunci au fost eliberati crestinii intemnitati, iar Roma a fost incredintata apararii lui Dumnezeu. In acea vreme raucredinciosul Arie, tulburand cu eresul lui Biserica lui Christos, imparatul Constantin a poruncit sa se tina la Niceea, in anul 325, Sinodul cel Mare, unde s-au adunat 318 Sfinti Printi ; Arie a fost blestemat si tot atunci s-au alcatuit credincioasele dogme ale sfintei credinte.
Sfanta Maica sa Elena
Imparatul Constantin a trimis apoi pe maica sa Elena, preaiubitoare de Dumnezeu, la Ierusalim, pentru cautarea cinstitei cruci a Domnului Mantuitor. Ajunsa acolo, dupa cautari indelungate, a fost gasita Sfanta Cruce a Domnului, care a fost aratata multimii de pe un loc inalt, ramanand de atunci praznuirea Inaltarii Sfintei Cruci. Imparateasa Elena a luat la Constantinopol o parte din lemnul sfant si piroanele rastignirii, cealalta parte ramanand patriarhului Macarie in Ierusalim, unde imparateasa Elena a zidit mai multe biserici. Intorcandu-se acasa, nu dupa multa vreme imparateasa Elena s-a mutat la Dumnezeu si a fost ingropata cu mare cinstire.
Imparatul Constantin cel Mare, dupa moartea maicii sale, Sfanta Elena, a mai trait zece ani si ceva, savarsindu-se din viata intr-un sat al Nicomidiei, in timpul razboiului cu persii, lasand imparatia celor trei fii ai sai. A murit dupa 32 de ani de imparatit, avand 65 de ani la moartea sa, la 21 mai anul 337.
REDACTIA