Taina sfantului Maslu in trecut si in prezent

Sfantul Maslu isi are originea in cuvintele atribuite Mantuitorului prin care ne spune ca cei care sunt bolnavi pot chema la ei pe preoti pentru ca prin ungere cu untdelemn sa fie vindecati de boli (Epistola lui Iacov 5:14-15). Parintele Staniloae ne arata ca principalul scop al Maslului trebuie sa fie vindecarea sufleteasca si trupeasca de boli, prin mijlocirea Duhului Sfant care este “inchipuit si comunicat” bolnavului prin untdelemnul sfintit. Boala este considerata astfel efect al pacatelor si patimilor, ritualul sfantului Maslu eliberand omul de povara pacatelor sale marturisite sau nemarturisite. Importanta eliberarii de patimile trupului devine astfel vie in ritualul ortodox, care implora mila lui Dumnezeu care poate sfinti aceste simturi trupesti pentru a rezista mai usor ispitelor. In acest scop madularele trupului sunt unse de cate sapte ori la citirea celor sapte pasaje din Evanghelier sau Apostol, cifra sapte avand o semnificatie magica, caci sapte au fost duhurile rele alungate din femeia pacatoasa, sapte sunt darurile Duhului Sfant, ca si totalitatea mitica a formelor raului, care sunt tot sapte.

Cuvantul romanesc “maslu” provine din slavonul “maslo” care inseamna “untdelemn”. Preotii ortodocsi folosesc pentru Taina si numele grecesc “avheleon” [untdelemn cu rugaciune] sau‚ ungere cu untdelemn sfintit. Originea acestui ritual este atestata biblic prin epistola lui Iacov si apartine Sfintei Traditii. Maslul este infaptuit in mod normal de sapte preoti, numar care poate fi uneori redus la cinci sau trei, atunci cand este nevoie. Desi Maslul se tine de regula in biserica, el poate fi savarsit si in casa celui grav bolnav, dupa cum prevede si Molitfelnicul ortodox.
Biserica primara a integrat acest ritual celor sapte Taine, desi bisericile protestante neaga astazi valoarea ritualului. Biserica romano-catolica rezerva dreptul de a face Sfantul Maslu doar episcopilor – desi Mantuitorul nu a formulat o asemenea restrictie, ci ar fi spus doar “preoti” – care ung cu ulei sfintit muribunzii.
In cadrul ortodoxiei Taina Maslului a capatat o amploare impresionanta in ultimii ani, care ridica mai multe probleme: oamenii isi pierd credinta si au nevoie de semne pentru a o recapata – mereu au existat boli, ba chiar mai grave in perioadele leprei si ciumei din Europa, deci frecventa slujbelor nu este justificata exterior, sau biserica incearca sa lupte cu o boala a ei insasi, care duce la pierderea unui numar mare de credinciosi care iau drumul ateismului sau neoprotestantismului. Deseori Taina Sfantului Maslu este confundata de credinciosi cu o slujba de exorcizare, caci alungarea ispitelor patimilor si a bolii pricinuite de pacat are pentru ei un rol purificator si eliberator. Slujba propriu-zisa de exorcizare in biserica ortodoxa este prezenta in Molitfele Sfantului Vasile cel Mare, care blestema si alunga demonii din sufletul celui impovorat sau posedat de acestia. Frecventa neobisnuita a Maslurilor in ultimii ani arata o schimbare a preotilor si a credinciosilor deopotriva. Suntem noi mai bolnavi sufleteste si incercam sa ne aparam sau am pierdut in detaliile exterioare sensul profund al unui ritual rezervat cazurilor de boli sufletesti si trupesti deosebit de grave?

prof.Dr. Sebastian Stanculescu – editor online