“Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine insuşi, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.”
Evanghelia după Marcu, 8,34

in spațiul oriental, inițierea era o problemă personală a căutătorului, ce dorea să se elibereze de suferință și de trăirea pe Pămant prin vieți repetate. Această inițiere orientală cuprindea șapte etape:
Abținerea – Yama
Urmarea simbolurilor cultice – Njama
Disciplinarea posturilor corpului – Asana
Educarea respirației – Pranayama
Trăirea in raport cu moralitatea – Pratjahara
Liniștea minții și unirea ei cu totul – Dharana și Dyana
Golirea de sine pentru a primi spiritualul – Samadhi

in Misteriile epocilor ulterioare, acționa alt impuls decat cel din Vechea Indie. Existau astfel trei trepte ale inițierii, care mergeau de la individual la social. Prima treaptă era reprezentată de ocultatio, retragerea in rugăciune sau meditație, dispariția față de lume in izolarea unei școli sau frății spirituale. Cea de-a doua etapă a inițierii vechi era caracterizată de moartea simbolică prin descensus ad inferos. Ceea ce era vechi trebuia să moară pentru a face loc noului să se manifeste. Ultima etapă a inițierii vechi era epiphania, revelatio sau revelarea celui care a revenit din ocultarea mistică și călătoria in moarte. Discipolul la inițiere trecea de la statutul de invățăcel la cel de inițiat și ieșea in lume pentru a implini misiunea sa de conducător de popoare sau preot.
Inițierea veche parcurgea astfel cele trei etape:
Ocultatio sau retragerea
Descensus ad inferos sau moartea mistică
Epiphania sau ieșirea in lume

Pășind prin cele trei etape misteriale, inițierea creștină mistică presupune șapte etape, care au fost parcurse in mod arhetipal de Christos in ultima parte a Săptămanii Patimilor.

Prima etapă este o lecție a modestiei și recunoștinței care a fost infățișată de Christos in Miercurea Mare, ca pregătire pentru evenimentele care urmau să se intample. Spălarea picioarelor este un gest simbolic pentru necesitatea ca discipolul spiritual să invețe să fie recunoscător fiecărei trepte pe care a depășit-o, fiecărei ființe care există, căci el ajunge unde ajunge datorită pietrelor pe care calcă, animalelor și oamenilor care trăiesc pe acest Pămant. Cand, prin recunoștință față de toate ființele, omul parcurge etapa spălării picioarelor, atunci poate percepe cum picioarele sale par scăldate ca intr-o apă. Această senzație exterioară este completată de trăirea arhetipală a gestului lui Christos care spală picioarele ucenicilor Săi.

Modul in care purtăm provocările și greutățile vieții de toate zilele in lumea Pămantului constituie a doua treaptă a inițierii creștine. Prin flagelare suntem supuși probei de a purta cu demnitate loviturile vieții, dezamăgirile și durerile pe care le intampinăm. Cand acest sentiment de demnitate devine o practică constantă, percepem in interior o forță de voință puternică și in exterior o senzație de furnicătură.

Etapa a treia este numită incoronarea cu spini. in fața forțelor care vor să batjocorească ceea ce suntem cu adevărat, suntem chemați să dezvoltăm sentimente noi. Uneori, chiar ceea ce păstrăm mai sfant in noi pare batjocorit. Atunci trebuie să dezvoltăm puterea de a rămane mereu verticali și fermi pe calea noastră, fără a critica neințelegerea sau a ne feri de ceea ce trebuie să parcurgem a parte a drumului nostru. Atingerea acestei etape poate coincide cu ceva asemănător unor dureri de cap, care prevestesc trecerea spre următorul pas. Aici are loc și intalnirea cu Păzitorul mic al Pragului, care intruchipează partea noastră morală netransformată.

Treapta a patra a inițierii creștine presupune detașarea conștienței Eului de trupul nostru fizic. Eul poate vedea că el nu este trupul material, ci o ființă spirituală care imbracă acest trup. Cand discipolul trăiește această desprindere a sa de trupul mineral-fizic, a atins etapa crucificării. Odată cu ea, in timpul meditatiei sau a rugaciunii unii discipoli manifestă pentru scurt timp insemnele stigmatelor trupului lui Iisus. Purtarea crucii insemnă și identificarea noastră cu toate ființele, dezvoltarea unei conștiențe care cuprinde toate ființele.

Moartea mistică este etapa a cincea a inițierii. Discipolul iși trăiește toată neputința și suferința creației, toată activitatea forțelor potrivnice care luptă cu forțele bune. Identifică iluziile și efemeritatea tuturor lucrurilor inferioare care il inconjoară și astfel ele trebuie să moară pentru totdeauna in fața luminii Spiritului. El poartă pe umerii săi atunci imagini care il fac să treacă printr-o moarte a lui insuși, in intuneric lăuntric și insingurare.

A șasea treaptă a inițierii presupune extinderea conștienței discipolului pană la nivelul intregii naturi. El percepe lumea Pămantului ca un mormant in care este așezat pentru a-și implini menirea sa. Trebuie să renunțe la absolut tot pentru a putea renaște. Această etapă corespunde coborarii in mormant.

inălțarea este a șaptea etapă a inițierii creștine mistice. Ea presupune eliberarea de propriile limite aduse de corporalitatea materială și inalțarea la nivelul gandirii cosmice. Ea reprezintă invierea inițiatului și pornirea sa in lume pentru a infăptui binele.

Inițierea creștină mistică nu mai este potrivită astăzi oricărui om. Ea este caracteristică drumului retragerii din lume, unde se poate cultiva in liniște devoțiunea și lepădarea de sine. Ea cere de asemenea un devotament și o umilință aparte, care fac acest drum mult mai dificil decat inițierea antică. Deseori paralel cu un drum de inițiere rosicrucian, unii discipoli parcurg și trepte ale căii mistice. Spre o viziune sintetică asupra treptelor, rezumăm etapele inițierii creștine mistice:
Spălarea picioarelor
Flagelarea
incoronarea cu spini
Purtarea crucii
Moartea mistică
Coborarea in mormant
invierea și inălțarea

Drumul creștin de inițiere mistică indeamnă spre retragere și izolare. insă drumul creștin de inițiere modernă nu presupune a ne retrage față de lume. Știm că după nașterea inițiatului, acesta iși revarsă impulsurile tot in lume, către ceilalți oameni care nu au parcurs propriul lor drum. Calea de inițiere creștină modernă propune un drum care ne păstrează intr-un raport just cu lumea, educand facultăți noi in ființa noastră lăuntrică, fără să ne rupem de indatoririle noastre cotidiene, pe care forțele noastre de destin ni le-au pus in cale. Drumul de inițiere creștină modernă, numit și inițiere rosicruciană, presupune tot șapte etape, insă acestea sunt diferite de cele ale căii mistice, căci pornesc spre rezultate care doresc să aducă roade practice in lumea fizică. Inițiatul creștin trebuie să poată sluji lumii, coborand in aceasta, pas cu pas, impulsurile spirituale pe care le-a primit. Diferența dintre căi vine din atitudinea și impulsul din care sunt parcurse treptele inițierii și tipurile de exerciții care constituie disciplina spirituală.

Drumul modern de inițiere poate fi descris și din perspectiva celor trei etape de modificare a accesului la lumile suprasensibile. Rudolf Steiner vorbește astfel despre o primă treaptă de purificare sufletească și de exersare a unor facultăți sufletești noi, numită Pregătire. Discipolul cunoașterii va practica exerciții care pun in mișcare florile sale de lotus (chakrele), creand predispoziția formării de noi organe. Pe parcursul acestei etape este necesară realizarea unei purificări morale tot mai intense.

A doua etapă este reprezentată de momentul important in care privirea interioară incepe să perceapă lumini și culori. in fața acestor trăiri, lumea intreagă pare să se lumineze spiritual, iar discipolul are trăirea că pană atunci a fost orb, căci ceea ce ii revelau simțurile fizice este infinit mai intunecat și mai grosolan decat noile percepții suprasensibile. Pentru că lumea se luminează in culori și forme spirituale, această etapă de mijloc poartă numele iluminare.

Ultima treaptă este treapta inițierii, pe parcursul căreia discipolul cunoașterii invață să ințeleagă și să ordoneze propriile percepții spirituale, punandu-le tot mai mult in slujba evoluției spirituale a omenirii. Etapa inițierii insăși are trepte multiple, corespunzătoare treptelor de mijloc ale inițierii rosicruciene, care presupun transformări diferite in structurile noastre suprasensibile. Marii inițiați au desăvarșit mai mult din aceste structuri decat inițiați mai mici. Avem astfel treptele simplificate:
Pregătirea
Iluminarea
Inițierea

Prima etapă a inițierii rosicruciene este studiul. Studiul presupune familiarizarea noastră cu realități suprasensibile pe care le vom putea percepe noi inșine dacă parcurgem corect pașii indicați de către inițiați. Este important să primim in suflet imagini ale realităților suprasensibile transmise de cei care le percep corect, căci acestea ne pot conduce spre propriile noastre trăiri, dacă avem răbdare și perseverență. Propriile preconcepții și limitări trebuie depășite prin această cercetare. Studiul deschide porți ale cunoașterii fără de care nu putem ințelege și conștientiza pașii pe care ii vom face pe drumul de evoluție spirituală. Calea modernă de inițiere cere să fim deplin conștienți de fiecare etapă a drumului nostru, căci trebuie să creștem in noi și propriul nostru maestru. Treapta studiului aduce forțe in acest domeniu in care să putem purta responsabilitatea pentru evoluția noastră corectă.

După insușirea noțiunilor științei spiritului, discipolul incepe să dezvolte o nouă stare de conștiență pe baza unei noi atitudini față de viață și exersării unor facultăți sufletești noi. Atitudinea nouă care trebuie cultivată este aceea de a vedea in spatele aparențelor și manifestărilor exterioare ale ființelor și proceselor din natură, pulsarea unei lumi suprasensibile. Această lume suprasensibilă incepe să apară in sfera percepțiilor discipolului după ce el s-a dedicat suficient de mult timp observării vii a proceselor din natură, cum am arătat in alte ocazii, privitoare la observarea meditativă și la meditație. Atinge atunci treapta a doua, cea a cunoașterii imaginative, căci incepe să perceapă spiritual realități inaccesibile simțurilor fizice.

După ce imaginile suprasensibile ii sunt cunoscute, discipolul invață să privească in spatele acestora și in spatele realităților sensibile. in spatele unui zambet vede manifestarea unei bucurii, in spatele unei lacrimi apăsarea tristeții, in spatele creșterii izvorarea forțelor eterice sau in spatele ofilirii trezirea forțelor astrale. in suflet incep treptat să se lege raporturi intre aceste imagini ale contemplărilor sale. Atunci, el simte cum ceea ce inainte percepea ca imagini izolate, acum se destăinuie sub forma unor inlănțuiri de sensuri. Discipolul invață scrierea ocultă, dezvoltand cunoașterea inspirativă, cea de-a treia treaptă a inițierii rosicruciene. Astfel poate percepe și ințelege simbolurile scrierii oculte cunoscute de inițiați dintotdeauna. Aceste semne nu pot fi invățate sau predate, ci se revelează ca dar celui care a ajuns la treapta a treia a inițierii.

Treptei cunoașterii inspirative ii urmează o transformare puternică a corporalității, care modifică funcțiile vitale in raport cu respirația. in natură trăiesc ritmuri atat in viața plantelor, cat și in viața animalelor. Prin cunoașterea ritmurilor cosmice, in trupul fizic al discipolului au loc modificări la nivelul sangelui. in alchimie transformarea purta numele de pregătirea pietrei filosofale sau ritmul vieții, care reprezintă a patra etapă a inițierii. Ea corespunde etapei Pranayama din vechea inițiere orientală, insă are un caracter invers; in India se practica reglarea voluntară a respirației pentru a obține efectul spiritual, in inițierea modernă are loc o modificare lăuntrică in raport cu ritmurile naturii ce aduce de la sine și transformarea procesului respirator.

Discipolul cunoașterii va invăța să cunoască in mod tot mai profund lumea exterioară in minunățiile și splendorile ei. Cuprinzand macrocosmosul in percepțiile sale imaginative și inspirative, el va descoperi curand că omul este plăsmuit mereu din afară spre interior de către forțele și ființele din univers. Va trăi modul in care in organizarea interioară a sa au conlucrat principii și ființe din macrocosmos, regăsind intreaga evoluție a universului in propriile sale corpuri. Cand va avea această trăire, el a atins treapta găsirii legăturii dintre macrocosmos și microcosmos.

A șasea treaptă a inițierii reprezintă deschiderea sufletului din interior spre exterior, trecand de la subiectivitate la obiectivitatea universală. Omul este inchis in propria sa subiectivitate căci trăiește in propria mare de emoții, sentimente, ganduri, concepții, amintiri. Exercițiile drumului de inițiere pregătesc tocmai deschiderea lumii interioare spre cea exterioară, ca trecere in conștiență de la subiectivitate la obiectivitate. Sufletul se dăruiește astfel contemplării Sinei Superioare, care se află in afara sa in toate obiectele și ființele. Această etapă poartă numele deschidere contemplativă.

in etapa următoare are loc o transformare profundă. Omul percepe cum din fiecare lucru pe care il intalnește, il intampină o realitate spirituală, o manifestare a ceva superior. Ultima treaptă a inițierii rosicruciene presupune alinierea inițiatului la marea ordine cosmică, punandu-și voința in acord cu universul și slujind la evoluția spirituală a umanității. Această etapă a fost numită beatitudinea spirituală.

Inițierea creștină rosicruciană cuprinde așadar etapele:
Studiul
Cunoașterea imaginativă
Citirea scrierii oculte
Piatra filosofală sau ritmul vieții
Legătura macrocosm și microcosmos
Deschiderea contemplativă
Beatitudinea spirituală

Inițierea veche poate prezenta pericole pentru structura actuală a sufletului omenesc, căci ea a fost recomandată oamenilor acum mai multe milenii, in condiții fiziologice și social-spirituale diferite. in cadrul inițierii creștine, există două direcții, cea mistică și cea rosicruciană, căi ce au fost descrise mai sus.
Omul poate parcurge etape diferite ale inițierii in etape biografice diferite. Nu este necesar ca toate etapele să fie parcurse in această ordine și este posibil ca ele să se suprapună. Drumul spre cunoaștere ne poartă pe fiecare pe cărări stabilite de Eul nostru Superior impreună cu forțele de destin. Rudolf Steiner ne spune că fiecare om alege drumul său de inițiere in funcție de partea de “munte al cunoașterii” pe care se află.

prof.Dr. Sebastian Stanculescu – editor online