Sfantul Gheorghe – Purtatorul de Biruinta – 23 aprilie

Sfantul Mare Mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai cunoscuti sfinti ai crestinismului. El este sarbatorit atat de Biserica Ortodoxa, cat si de cea Romano-Catolica – este patronul Georgiei si al Angliei – imaginea sa fiind asociata cu vitejia si credinta pana la sacrificiul suprem.
Sfantul Gheorghe a trait in vremea imparatului Diocletian, tragandu-se din Capadochia si facand parte dintre soldatii numiti tribuni. La vremea aceea, imparatul a pornit prigoana impotriva crestinilor, promitand daruri si cinstiri imparatesti acelora care isi vor intoarce fata de la Christos. Declarandu-se crestin, Sfantul Gheorghe a fost supus la chinuri ; a fost impuns cu sulita, dar varful acesteia s-a rupt ; a fost tras pe roata, dar Sfantul a ramas nevatamat ; a fost aruncat intr-o varnita, de unde a iesit sanatos ; batut, incaltat cu cizme de fier si pus sa alerge ; la multe cazne a fost supus si in tot acest timp a fost batjocorit pentru credinta lui. Apoi i s-a cerut sa invie un mort, ingropat de mult timp ; rugandu-se deasupra mormantului, mortul a inviat, s-a inchinat sfantului si a slavit Dumnezeirea lui Christos.

Multi oameni care au vazut toate astea s-au convertit la credinta, slavindu-L pe Iisus Christos. Chiar imparateasa Alexandra, sotia lui Diocletian, vazand acestea, a marturisit credinta ei in Christos. Cei ce se inchinau la idoli n-au mai rabdat aceasta sfidare, imparatul dand ordin sa i se taie capul Sfantului Gheorghe, aceasta savarsindu-se in ziua de 23 aprilie. Dupa moarte, Sfantul a continuat a face minuni ; a ajutat o femeie sa care peste mare un stalp pentru constructia unei biserici si a inapoiat altei femei, fiul ce-i fusese luat in robie si dus peste mari si tari.

Sfantul Gheorghe se bucura de faima si cinstire in randul credinciosilor, astfel ca in cinstea lui au fost ridicate multe biserici, orase au fost denumite cu numele sau, locuri geografice denumite tot astfel, ca unul dintre bratele Deltei Dunarii, care se cheama Bratul Sfantul Gheorghe. La fel, steagul Moldovei, trimis de Stefan cel Mare la manastirea Zografu, din muntele Athos, are pe el chipul Sfantului Gheorghe doborand balaurul, ceea ce prefigureaza pe Sfant doborand “balaurul” necredintei.
Intr-o manastire din judetul Timis se afla fragmente din moastele capului Sfantului Gheorghe, manastire numita – cum altfel, decat – Sf.Gheorghe. Daca despre o ramasita a trupului Marelui Mucenic se stie ca se afla la Atena, despre moastele capului de la manastirea “Sf.Gheorghe” din satul Birda, comuna Gataia, jud. Timis, aflata sub vicariatul ortodox sarb, nu s-a stiut mult timp, dar se stie acum ca au ajuns acolo dupa multe peregrinari. In 1389 dupa batalia de la Kosovopolje ( Campia Mierlei ), capul Sfantului a fost adus dimpreuna cu lanturile caznelor sale, din Kosovo in Voivodina, la Karlovat ; de aici, tot de teama turcilor, la straduinta Despotului Brancovici, moastele au fost aduse la manastirea Sf.Gheorghe din Timis, unde au stat cca. 600 de ani, in taina, nestiute decat de calugari si scoase numai la Sarbatorile Imparatesti sau la Hramul Sfantului. Oricum, Sf. Gheorghe este sarbatorit de credinciosi la data de 23 aprilie a fiecarui an, cu dragoste si piosenie.

REDACTIA