La sfarsitul secolului al XV-lea, s-a nascut pe mosia manastirii Sfantul Nicolae din Radauti, din tarani saraci, un prunc botezat Dumitru. Inca din pruncie s-a dovedit a fi iubitor de Christos, la varsta de zece ani stiind prea bine Ceaslovul si Psaltirea, pe care le-a deprins, odata cu invatatura de carte, la manastirea Sfantul Nicolae din Radauti. La varsta de 15 ani a devenit calugar sub numele marelui prooroc si imparat David, avand ca dascal si parinte duhovnicesc pe Sfantul ierarh Leontie de Radauti. Dedicat in intregime iubirii de Christos, tanarul calugar ducea o viata de piosenie, post, rugaciune si reculegere ; invrednicit cu darul preotiei si al facerii de minuni, multi bolnavi veneau la el si plecau vindecati de suferintele lor, altii veneau pentru pretiosul dar al sfatului pe care ieromonahul David il avea, caci era intelept la vorba si inainte-vazator, iar altii veneau sa-si marturiseasca pacatele, cuviosul David fiind cel mai vestit duhovnic din Nordul Moldovei la aceea vreme. Cu timpul, cuviosul a cugetat ca trebuie sa se fereasca de ispita slavei desarte inconjurat de atata lume care venea la el de departe ; luand incuviintarea episcopului de Radauti, el s-a retras la manastirea Lavrentie, dar si acolo il cautau bolnavii, pacatosii si credinciosii. Trecand anii, a simtit nevointa duhovniceasca de a trai in pustnicie si luand binecuvantarea staretului de la manastirea Lavrentie, si-a schimbat numele din David in Daniil si s-a retras in schivnicie, undeva pe malul raului Secu din judetul Neamt, in adancul codrilor, unde mai tarziu s-a ridicat Manastirea Sihastria.

Acolo a vietuit cam paisprezece ani in osteneli calugaresti, dar tot era cautat de credinciosi, drept care s-a retras in Nordul Moldovei, aproape de Sihastria Putna. Daltuindu-si in stanca o chilioara doar cat sa incapa in ea, el a sapat stanca alaturi, unde a facut un paraclis de rugaciune, care poate fi vazut si astazi. Timp de douazeci de ani a vietuit acolo ; ziua si noaptea se ruga, postea cate trei si uneori cinci zile, iar hrana sa erau ierburile, radacinile si painea uscata ; dormea pe un scaunel si neincetat, timpul sau trecea in rugaciune si in lucrul mainilor sale care impleteau cosuri de nuiele. Duminica savarsea Sfanta Liturghie si se impartasea cu Trupul lui Christos, apoi primea pe cei veniti la el cu suferinta lor sau pentru un cuvant de folos, care il numeau Sfantul Daniil cel Nou. Cu ajutorul lui Christos si puterea Sfintei Cruci, de la care primise darul inante-vederii, al izgonirii duhurilor rele numai prin cuvant si rugaciune si pe cel al sfatuirii de bine, cuviosul Daniil a primit in 1451 si pe Stefan, fiul domnului tarii Bogdan Voievod ; lui Stefan i-a proorocit ca va deveni Domn al Moldovei. In anul 1457 Stefan cel Mare luand scaunul de Domn al Moldovei si-a amintit de Daniil Sihastrul si proorocirea sa, acesta devenindu-i duhovnic si sfatuitor. Daniil Sihastrul l-a indemnat pe domnitor sa apere credinta stramoseasca, Ortodoxia, si sa zideasca lacase de inchinaciune dupa fiecare lupta. Astfel, in 1466 s-a inceput zidirea Manastirii Putna ; terminandu-se aceasta in 1470, a fost sfintita intru pomenirea Adormirii Maicii Domnului, iar Stefan cel Mare rugandu-l pe Daniil Sihastrul sa fie egumen si parinte duhovnicesc acestei Manastiri Putna, a fost refuzat de pustnic, care a ramas retras in chilia sa din stanca, ramanad totusi sfatuitor si duhovnic al domnitorului Moldovei. Acesta a purtat 47 de razboaie si, la indemnul lui Daniil Sihastrul, a ridicat 48 de biserici. Dupa anul 1470, vazand pustnicul ca nu-si mai afla linistea din cauza multimii de credinciosi, s-a mutat in liniste in padurile seculare din preajma Manastirii Voronet, intr-o chilioara de pe stanca Soimul, unde credinciosii nu puteau ajunge, dar il asteptau la manastire, unde acesta cobora sa-i aline. Desi a fost refuzat de Daniil cand i-a propus sa fie Mitropolitul Moldovei, Stefan ce Mare nu si-a uitat fagaduinta si, in anul 1477, a zidit din temelie Manastirea Voronet, care a fost sfintita in acelasi an si inchinata Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, sfintire la care alaturi de Stefan cel Mare a stat – ca al doilea ctitor – ctitorul spiritual Daniil Sihastrul. El a ramas ca egumen al Manastirii Voronet, ca parinte duhovnicesc al calugarilor, suferinzilor si intregii obste a Moldovei, pana la savarsirea sa din viata, in anul 1496. A fost asezat spre odihna vesnica in pronaosul bisericii Voronet, unde se afla si astazi. Secole de-a randul, Moldova l-a pomenit la 18 decembrie pe “Sfantul Daniil cel Nou” cum il numeau toti. La sfintele sale moaste se inchinau credinciosii, iar calugarii vazand ca se petrec acolo oarece vindecari de suferinte, au dat prin silinta egumenului Ghedeon la 1749, Manastirii Putna unde se afla si astazi, degetul aratator al Sfantului Daniil Sihastrul ferecat in argint. Ca sfant cu aura, a fost pictat pentru prima data la 1547, pe peretele dinspre Sud al bisericii Manastirii Voronet.
in anul 1992, la 21-22 iunie, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a canonizat in mod solemn mai multi sfinti din Romania, printre care si pe Sfantul Preacuviosul Parintele nostru Daniil Sihastrul, randuindu-i zi de praznuire peste an la 18 decembrie.

REDACTIA