Rugaciunea nerostita: cea mai auzita de catre Creator

“Toate cate veti cere rugandu-va, sa credeti ca veti lua, si va fi voua” – “Vai voua ! Ca nu stiti ce cereti” . Iata cele doua coordonate maxime si minime ale rugaciunii. Putem alege cale de mijloc, a rugaciunii inflacarate dar pertinente si modeste; sau rugaciunea nerostita frizand abandonarea vointei proprii in Voia lui Dumnezeu, incadrandu-ne astfel in proverbialul “tertium non datur” .

Rugaciunea inversa ( satanica ) este injuratura

Tacerea este rostirea suprema care presupune o intelegere voita, tacita, si complementar de ambele parti , Dumnezeu si om.
Sufletul este o scanteie din Dumnezeire. Cum sa nu auda Dumnezeu rugaciunea cand El e in mine ?

Dumnezeu aude in permanenta orice gand. Eu uit sa discern rugandu-ma : “daca gandurile acestea sunt de la Dumnezeu , sa ramana ! Daca sunt de la diavol, sa plece !!!”
Fiind deseori prada ( ce pacat! ) propriei mele ignorante, sau a refuzului recunoasterii divinitatii din orice om.
Daca in prietenia dintre 2 oameni se reintalnesc 2 farame din Divinitate, oare ce se intampla in relatia dintre 2 oameni care se urasc ?
De unde am invatat sa fim furiosi ?
Ce a vrut Dumnezeu cand ne-a permis sa fim maniosi ?
Face parte din “asemanarea” cu El ? sau este ipostaza in care plenar ne putem manifesta calmul si iubirea prin care ne auto-definim ca si crestini ?

Rugaciunea inversa ( satanica ) este injuratura ; ajuta poate la o eliberare nervoasa dar in inconstienta, si lasitatea noastra, n-am fi in stare sa ne asumam consumarea fizica a ceea ce ( din pacate ) rostim.
Daca “a se ruga” vine de la “rug” ( dar nu de mure ), atunci rugaciunea arde, foc purificator al carui final nu este neaparat indeplinirea rugaciunii, cat Apa Sfintita de Duhul Sfant care ne racoreste trupul si sufletul .
Nu-l respingeti pe preot cand vine cu “botezul” , oricum nu-l veti putea plati ; darurile Dumnezeiesti neavand cod de bare .

Avva Christophor