– Ai vrea sa-mi iei un interviu ? deci… zise Dumnezeu.
– Daca ai timp… am raspuns eu.

Dumnezeu a zambit, spunand:
– Timpul meu este eternitatea. Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
– Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu a raspuns:
– Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tanjesc sa fie copii; ca isi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi isi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.

Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:
– Ca un parinte, care sunt cateva din lectiile de viata, pe care ai dori sa le invete copiii Tai?
– Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea trebuie sa se ierte pe ei insisi.

– Multumesc pentru timpul acordat… am zis umil. Ar mai fi ceva: ce ai dori ca oamenii sa stie?

Dumnezeu m-a privit zambind si a zis:
– Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna…

Octavian Paler