Originile superstitiilor – Craciunul si Anul nou

25 Decembrie si 1 Ianuarie

Desi omul crestin a primit o “lege” a salvarii (prin sacrificiul lui Iisus), in adancul subconstientului sau a ramas tributar fricii de elementele naturii, de rele, de boli, de “ceva” nefast, inca din adancurile istoriei umanitatii, cand nu stia cum sa se apere, sa se fereasca de ele. Subconstientul colectiv pastreaza frica ancestrala, sentiment care-l face pe om vulnerabil si, nu este intamplator ca, superstitiile dainuie cu strasnicie mai ales in mediul rural, mai putin emancipat. Dar mai interesant este ca nici credinta religioasa nu-i opreste pe oameni sa pastreze si sa transmita o suma de superstitii care, daca li s-ar cunoaste radacinile, poate ar fi eradicate, pentru ca multe din superstitiile noastre isi au radacinile in ritualuri pagane.
In traditia populara romaneasca vom mai intalni numeroase superstitii legate de Craciun si Anul Nou – despre care vom vorbi mai jos, de plante, diavol, leacuri, munca campului, superstitii vechi si unele mai noi (ex.: daca vezi masina “Salvarii” se spune ca-ti merge prost), superstitii care se refera la meserii, la oameni buni si oameni rai si multe altele. Se pare ca nu vom scapa de ele, ba, chiar le vom imbogati. Un superstitios ar putea spune:
-“Bate-te peste gura !”

Craciunul si Anul Nou la romani

Traditia populara romaneasca este tarana in care se mai pastreaza radacinile vechilor religii precrestine, pe care a incoltit crestinismul. Din acest ogor ies la suprafata datinile pagane, cu urme adanci in sanul poporului nostru. Ele au nascut obiceiuri si superstitii care se pastreaza pana astazi, caci ce este superstitia decat un ritual sublimat ? In obiceiurile de Craciun si An Nou exista elemente ale ritualului crestin, dar si urme ale riturilor pagane. Si nici nu este de mirare, pentru ca inainte de a avea descrierea Nasterii Mantuitorului din Evangheliile lui Matei si Luca, ea fiind cunoscuta prin intermediul proorocilor si profetilor, mai inainte au existat sarbatorile precrestine, foarte populare pe intinsul intregului Imperiu Roman. Sa vedem care sunt acestea.

Saturnaliile, care se desfasurau sub semnul lui Saturn, zeu italic agrar, de obarsie arhaica (poate etrusca), zeu ce era protectorul holdelor si semanaturilor. Sarbatoarea dura o saptamana, era plina de ospete si bucurie, petrecere si buna dispozitie. Sacrificiile de animale in cinstea zeului Saturn, injunghierea porcilor in prima zi de Saturnalii sta, fara indoiala, la originea obiceiului crestin de a taia porcul de Ignat. Dupa sacrificii urma ospatul, se bea si se manca vartos. Copiii cutreierau strazile impartindu-si daruri, turtele si colacii fiind nelipsite de la Saturnalii.
Dies Solis Invicti – ziua soarelui neinvins – era sarbatoarea zeului Mithra, care avea loc in ziua de 25 decembrie, ziua solstitiului de iarna. Mithra era un zeu cu origine persana, care in literatura vedica intruchipa soarele. Cultul sau a fost raspandit in Imperiul Roman de cohortele de mercenari si s-a generalizat in secolul al III-lea inainte de Christos. Pentru biserica crestina de la inceputuri a fost dificil sa impuna propria sarbatoare a Nasterii Domnului peste o atat de raspandita si importanta sarbatoare. Incet-incet, insa, ea a fost inlocuita pe masura ce Biserica crestea si se intarea si in mod special, dupa anul 391 cand crestinismul a devenit religie de stat in Imperiul Roman. Astfel, o straveche sarbatoare de origine orientala, a devenit mai intai sarbatoare a romanilor, apoi s-a transformat in sarbatoare crestina.
Kalendae Januarii, era sarbatoarea dedicata zeului Ianus cel cu doua fete, una privind inainte, alta – inapoi. Sarbatorit asa cum spune numele (Kalendae Januarii = prima zi a lunii ianuarie) la 1 ianuarie, ziua sa era inca un prilej de bucurie, spectacole de circ, lupte de gladiatori, ospete, intreceri de care si festivitati militare.

Se obisnuia ca in cadru ritualic sa se faca prevestiri pentru anul care incepea, de asemenea, se faceau vraji si farmece.
Craciunul – ca zi a Nasterii lui Isus – a inceput sa se raspandeasca si in Europa dupa anul 429 d.Chr. cand, aceasta zi a fost declarata de imparatul Iustinian, sarbatoare a Imperiului Roman. Astazi, sarbatorile de iarna care tin doua saptamani (24 dec.-6 ian.) s-au suprapus pe Saturnalii (17-23 dec.), pe sarbatoarea lui Mithra (25 dec.) si pe Kalendae Januarii (1 ian.), astfel avem Craciunul pe 25 dec., Anul Nou pe 1 ian. si Boboteaza pe 6 ian.; intre acestea sarbatorim pe Sf.Nicolae pe 6 dec. si avem pe 20 dec. Ignatul.
Sa vedem ce anume ne-a ramas de la aceste sarbatori si superstitiile derivate din datinile precrestinilor. Este neindoios ca taierea porcului de Ignat isi are obarsia in sacrificiile facute de Saturnalii si se spune ca daca porcul nu e sacrificat de Ignat, nu se mai ingrasa pentru ca-si viseaza cutitul. Intreaga desfasurare a sacrificarii porcului pastreaza urmele acestui ritual pagan, dar si superstitia de a strange sangele, a nu fi varsat pe pamant, care se trage din ritualul crestin. Sigur, semnificatia acestora s-a pierdut de-a lungul timpului, dar superstitia a ramas. De Craciun femeile impart colaci – “Mosii de Craciun” si dau colindete copiilor colindatori intocmai ca la Saturnalii. Superstitia spune ca facand aceasta gospodaria va fi imbelsugata si roadele bogate. Tot asa, precum la ospetele din vechime, romanii, oricat ar fi de saraci, pun pe masa de Craciun bucate alese, cozonaci si vin.
Colindul prefigureaza cutreieratul strazilor de catre copii in timpul Saturnaliilor, iar astazi copiii formeaza cete de colindatori care umbla din casa-n casa colindand si primind colaci, covrigi, cozonac, nuci, mere si, mai nou, bani. Superstitia spune ca daca gospodarul nu primeste si nu “omeneste” colindatorii, tot anul ii va merge rau, recolta va fi slaba si nu va avea belsug in casa.
Colacii, turtele de Craciun si roatele de foc rostogolite de pe dealuri de tinerii din diverse sate, pastreaza si ele forma rotunda a soarelui, ramasita a cultului lui Mithra. Tot din acele timpuri dainuie si superstitia, mai putin cunoscuta la noi, ca primul bustean pus pe foc in noaptea de Craciun trebuie sa arda cu totul pentru indepartarea spiritelor rele. Un alt obicei traditional este Plugusorul care, desi poarta elemente mai apropiate (“C-a venit mai an/Badita Traian”) este si el asemanator cu ritul zeului soarelui, Mithra; acel soare de care depind semanaturile si recoltele si care, daca n-ar fi invocat, ar face ca roada pamantului sa fie slaba.
Desi de data mult mai recenta, obiceiul impodobirii bradului a generat si el superstitii: se spune ca, daca bradul ia foc de la o lumanare, prevesteste nenoroc pentru intregul an.

Umblatul cu Steaua este mai apropiat de ritualul crestin; el vorbeste despre steaua care-a rasarit la Nasterea lui Isus, despre Bethleem (la romani Viflaim sau Viflaeem) si despre pastorii din preajma ieslei. Alt obicei popular romanesc, Irozii sau Vicleiul, pastreaza urme ale sarbatorii Kalendae Januarii. Regasim in el diverse personaje: ca si la romani, soldatul sau militarul, mastile, dar si pe Irod, Pruncul Sfant si Magii (trei Crai de la Rasarit). De Anul Nou sunt cunoscute vrajile, descantecele, farmecele si ritualurile magice de ghicire a viitorului si urarile pentru anul care incepe, ca si la sarbatoarea zeului Ianus. Cele mai cunoscute superstitii sunt, deja celebrele “punti” puse fetelor nemaritate, dar si masa din prima zi a anului cel nou, masa Sf.Vasile cu cele patru colturi marcate sub acoperamant cu: un ban, un carbune, o oglinda si o bucata de mamaliga. Tineri intra si-si aleg cate un colt; se crede ca daca alege banul – va fi bogat, mamaliga – va avea belsug, oglinda – va fi frumos si sanatos, daca alege coltul cu carbunele – va fi urat si rau. Tot la Anul Nou se taie o ceapa in 12 parti, se sareaza si se pune pe o farfurioara. Se crede ca fiecare felie de ceapa arata cum va fi luna respectiva a anului care incepe: ploioasa sau secetoasa. La ziua intai de ianuarie copiii merg cu Sorcova, dar acest obicei este foarte… tanar. Si totusi, superstitia spune ca cine ramane nesorcovit – tot anul va fi nenorocos si bolnavicios.

*Material oferit de Revista Superstitiilorwww.superstitii.ro
Partener OnLine al Revistei de Rugaciuni – www.rugaciuni.ro