Biolog dr. Petre Papacostea

Antroposofia este un curent spiritual modern, fundamentat de austriacul Rudolf Steiner (1861-1925), personalitate complexa, dotata cu capacitatea de a dezvolta in mod consecvent si interactiv atat in mistica inalta bazata pe experiente interioare care l-au condus la cercetari aprofundate in lumea spirituala cat si gandirea riguros stiintifica despre spirit, prin opozitie cu tendintele materialismului dominant in secolul al 19-lea si prima parte a secolului al 20-lea. Materialismul urmarea eliminarea nivelului divin-spiritual din cunoastere prin contestarea existentei acestuia in Univers, ceea ce l-a indreptatit pe R. Steiner sa afirme: “Tragedia materialismului consta in faptul ca nu poate intelege ce este materia“.

Pentru a sintetiza continutul de idei al antroposofiei sau stiintei despre spirit vom porni de la un principiu de baza formulat chiar de Rudolf Steiner : “Oricarei realitati materiale din Univers ii corespunde ceva spiritual si orice realitate spirituala din Univers primeste la un moment dat expresie in lumea materiala“. Intreaga evolutie, mai intai biologica si apoi social-istorica, a umanitatii este o ilustrare vie a acestui principiu. Cunoasterea directa a resorturilor lumilor spirituale ale umanitatii, ca si cunoasterea exterioara a materiei, se obtine numai prin eforturi sustinute de perfectionare a structurilor noastre sufletesti si spirituale, pentru a deveni apti si demni de dezvoltarea constienta si responsabila a relatiei omului cu lumea spirituala in toata puritatea indispensabila acestui scop. Unul din principalele scopuri ale antroposofiei consta in deschiderea cailor cunoasterii de sine, fapt necesar pentru evolutia viitoare a omenirii. Atat cunoasterea de sine cat si intelegerea coerenta a lumii interioare si a ambiantei telurice si cosmice se pot dobandi prin studiul scrierilor antroposofice, intrucat logica riguroasa a expunerilor ofera gandirii posibilitatea aprecierii valorii acestora, chiar si in lipsa accesului personal direct la lumile spirituale. Omul apare astfel ca o fiinta dubla, cu problematica cosmica si problematica terestra, avand sarcina realizarii sintezei superioare ale acestora.

In consecinta, antroposofia este stiinta despre spirit care ne da posibilitatea intelegerii ratiunii de a fi a structurilor si a evenimentelor apartinand lumii sensibile, precum si a inlantuirii acestora in timp si spatiu. Ea nu este o fundamentare teoretica pusa la indemana unei “secte religioase”, cum incearca sa denigreze unele scrieri, miscarea antroposofica, ci reprezinta calea spirituala de valorificare concreta a fortelor de iubire aduse de Christos pe Pamant, atat de necesara intr-o perioada cand dezbinarea intre oameni se manifesta in toate relatiile individuale si de grup. Exista in prezent antroposofi apartinand celor mai diferite confesiuni religioase care considera ca au gasit, in sfarsit, in antroposofia lui R. Steiner un limbaj comun capabil sa creeze baza pentru o noua deschidere spirituala catre lume, prin intelegerea corecta a momentului-cheie pentru intreaga evolutie cosmica pe care l-a reprezentat Evenimentul de pe Golgota de acum 2000 de ani.

Antroposofia nu este teorie, ci cunoastere vie, ceea ce se reflecta in faptul ca a pus toate premisele si a elaborat solutii valoroase in diferite domenii aplicative marcate de consecintele situatiilor de criza caracteristice lumii actuale pe care Rudolf Steiner le-a prevazut cu 8-9 decenii in urma. Astfel pe baza cunoasterii aprofundate a omului (antropologia antroposofica), Rudolf Steiner, colaboratorii si urmasii sai au elaborat principiile si metodele terapeutice ale medicinii antroposofice, ale agriculturii biodinamice, ale sistemului pedagogic Waldorf, ale tripartitiei sociale, au dat nastere unui impuls original in arhitectura etc. Putem conchide ca antroposofia este totodata o cale de cunoastere obiectiva, o cale de autocunoastere si o cale de viata. Ea este prelungirea in Eul omului actual a activitatii lui Christos, a Logosului care a actionat de la inceputul existentei Universului.

Miscarea antroposofica, care s-a separat din miscarea teosofica, s-a dezvoltat independent, si numai in mod eronat sau abuziv este asociata cu alte curente si organizatii actuale. Ea deschide perspective luminoase educatiei pentru libertate, iubirii dintre oameni si a colaborarii cu natura, iar spiritualitatea romaneasca, constitutiv crestina si cu o larga deschidere spre intelegerea integrarii omului in Cosmos este o matrice gata pregatita pentru receptarea si dezvoltarea acestor imperative ale milenului III.

Biolog dr. Petre Papacostea – Editor OnLine