Nascut la 1433, in Moldova, la Borzesti, Stefan cel Mare a fost supranumit dupa locul sau de nastere “Stejarul din Borzesti”. Din parinti dreptcredinciosi crestini, care au fost tatal Bogdan al II-lea si doamna sa Maria-Malina Oltea, Stefan cel Mare a fost el insusi dreptcredincios, cu deosebita dragoste de tara si de credinta stramoseasca. A fost chemat la tronul Moldovei, urmandu-i tatalui sau, la 12 aprilie 1457. “Stefan cel Mare si Sfant”, cum l-a numit poporul roman, a pus numeroasele sale biruinti, nu pe iscusinta mintii sale, ci pe seama voii si puterii dumnezeiesti, intarit fiind de preaputernica-i credinta in El (in Tatal Ceresc).
Maritul Voievod a fost nu numai un aparator al credintei neamului, ci si un mare ziditor de lacasuri de inchinaciune, numeroase manastiri si biserici fiind ridicate in toate partile tarii si in afara ei, acestea stand marturie in Moldova, Muntenia, Transilvania si chiar la Muntele Athos. Dar nu numai atat, el le-a inzestrat, le-a impodobit cu picturi maiastre, cu daruri si odoare bisericesti, aducand astfel marire Tatalui Ceresc si prinos de credinta.

Stefan cel Mare l-a avut ca povatuitor duhovnicesc si intelept sfatuitor, pe cuviosul si sfantul parinte Daniil Sihastru. Cronicile romanesti pomenesc in paginile lor sfinte evlavia, cinstirea si credinta poporului roman fata de Dreptcredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfant, precum si “multa jale si plangere” ce s-a fost pomenit, la trecerea la cele sfinte a iubitului voievod la 2 iulie, in anul 1504. De la mutarea sa la Tatal Ceresc si pana in zilele noastre, la mormantul sau de la Manastirea Putna – ctitorie a Sfantului Voievod – arde pentru vesnicie o candela pururea vie.
Stefan cel Mare si Sfant a fost canonizat la 15 iulie 1992 si trecut in randul sfintilor, sarbatorit fiind (cruce neagra) in calendarul Bisericii Ortodoxe Romane la 2 iulie din fiecare an.

REDACTIA